Zile bune, zile rele.

sau


Din intamplarile mai putin fericite ale lui Painkiller

Cred ca cineva incearca sa imi transmita ceva. Adica, prea se aduna coincidentele. Si nu ca nu m-ar duce capul, dar cred ca pana acuma nu am fost foarte atent.

Spuneam, la un moment dat, ca nu mai am curaj sa fac nici o gluma; ca trebuie sa imi ascund simtul umorului undeva intr-un coltisor al mintii, sa ii dau un teanc de programe TV vechi si sa incui usa. Daca imi vine sa fac vreo poanta, mi-o spun in gand si rad in soapta..

Sa fie clar, eu nu sunt un om rau, sunt doar neinteles. Adica, eu nu rad de oameni, rad de situatii. Iar cand rad de oameni e asa, un fel de critica destul de constructiva. Incerc sa-i ajut in felul meu timid.

E, de unde a pornit problema – la un moment dat nu puteam sa ma amuz cat de putin pe un anumit subiect, ca ma lovea instantaneu o belea specifica. De exemplu, am ras cu (nu de!!) o amica, in legatura cu lipsa oricarei atitudini tehnice, corelata cu problemele constante pe care i le face calculatorul, si am ajuns acasa ca sa gasesc jumatate din piesele calculatorului meu arse. Faptul ca linkurile catre toate site-urile porno nu s-au pierdut a reusit sa imi indulceasca foarte putin nenorocirea.

Doi colegi au facut o pana de cauciuc intr-un miez de noapte, pe o vreme caineasca, si a doua zi povesteau mucaliti cum au decurs operatiunile de remediere. Nici macar n-am ras de ei, am ras de felul in care povesteau, dar tot de pomana. A doua zi am gasit o roata dezumflata in fata blocului. Evident, vorbesc despre una din rotile masinii mele. De atunci o iau la goana de cate ori incepe cineva sa faca haz de necaz. Preventiv.

Am remarcat, netendentios, ca unii oamenii se indoapa cu pastile (si nu calmante) la un simplu stranut. Si am demonstrat, logic, superioritatea catorva paharele de vodka asupra celorlalte metode preventive. Gandul bun nu a contat; in trei zile ii anuntam, pe cei care ma sunau intrigati, ca m-am procopsit cu o pneumonie. Evident, m-a sunat si prietena cu care discutasem despre pastile. Era in parc, pe o vreme superba. La fel de evident, nu aveam voie sa beau vodka sus-mentionata. Din cauza pastilelor.

Dupa asta a urmat o perioada destul de tensionata, intrucat apucasem sa spun cateva poante despre cei cu hemoroizi. A fost, pana la urma, o exceptie fericita de la o regula pe care nu o meritam.

Tot atunci am hotarat sa nu mai fac haz, niciodata, pe seama celor cu probleme de erectie. Sau cu alte probleme generice legate de viata sexuala. Adica, unele lucruri sunt prea importante ca sa le supui vreunui risc.

Ei bine, daca pana acum am reusit sa inteleg, daca nu sa accept, o anumita logica, in ultima vreme regula pare sa fie ca mi se intampla chestii nasoale. Independent de orice altceva.

Am fost zilele trecute sa ajut niste prieteni, iar la plecare am facut o pana de cauciuc. L-am sfartecat de nu mai e bun nici de opinci. Cu asta ma gandesc sa pun cruce definitiv altruismului, ca oricum aveam de mult dubii in legatura cu foloasele pe care le aduce. Iar acum, ca a venit vremea rea, mi-a decedat definitiv bateria. Nu a murit pe vreme buna, cand eram cat de cat tentat sa uit de tendintele mele sedentare, ci acum, cand pensionarele isi golesc pekinezii pe casa scarii, ca afara e prea frig. Nici macar nu a mai tinut doua-trei zile, sau pana la prima zapada, ca sa nu bata la ochi.

Iar toate astea se intampla pe fondul unei crize acute de bani. Da, e adevarat, niciodata nu am avut suficienti bani, iar felul in care par sa dispara e un mister in continuare neelucidat, dar in ultima vreme am ajuns sub pragul de avarie. Adica nu am in buzunar nici macar bani de o bere sau de un pachet de tigari. Ceea ce inseamna ca sunt expus si absolut fara aparare in fata belelelor care au venit si a celor care urmeaza sa vina. Iar daca e sa o luam statistic, nu o sa fie putine. Stiti filmele alea in care cate unul isi prinde piciorul intre sine, in timp ce spre el goneste un tren? E, macar pentru ala totul trece repede si fara dureri. Spre mine cred ca vine o drezina ruginita, cu 10 km pe ora.

V-am spus toate astea ca sa stiti de ce pe viitor cele mai interesante subiecte pe care le voi aborda vor fi legate de pomi si de piatra cubica. Si ca sa va anunt ca ar fi bine sa incepeti sa luati autostopisti.

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

Comentează