De profundis VIII

Buna ziua din nou. Ma rog, vorba vine „buna”, dar sa fim optimisti.

Tot stau si ma intreb, oare castigi ceva daca reusesti sa convertesti niste martori ai lui iehova la altceva? Adica, ei sunt rasplatiti daca reusesc sa aduca noi adepti – pe de o parte recunoastere in cadrul comunitatii, pe de alta parte o rasplata dumnezeiasca pe lumea ailanta. Si atunci, nu e corect sa fie si invers? O reputatie mai buna daca ii convertesti la ateism. Bonus de la Papa daca reusesti sa ii faci catolici. Bogatii, femei, dezmat daca ii faci satanisti.

Oricum, treaba e ca au inceput si astia sa de mai dezmeticeasca. Mie nu mi-au trimis doi mosnegi decrepiti, ca inainte, ci doua gagici; una era chiar bunuta iar cealalta, ma rog, probabil avea o personalitate minunata. Ca sa le arat ca nu le iau incercarea de a ma converti in nume de rau, le-am dat si eu un sfat: sa se concentreze, domnule, si pe marketing, pentru ca degeaba e produsul bun daca nu are ambalaj atragator. De exemplu, sa puna ceva haine mulate pe fatuca aia, un strop de fard de pleopape, putin ruj, nimic exagerat. Si o privire asa, ma-ntelegeti, mai incarcata de intelesuri. E pentru o cauza nobila!

Vlad, pilot in Campionatul de Raliuri al Romaniei, si-a vopsit masina in culori de camuflaj. Acuma, eu nu am nimic cu el ca om dar sa recunoastem: a luat cea mai proasta decizie pe care putea sa o ia. Pai daca masina aia e camuflata, cum poate sa il aclame publicul? „nene, ce s-a auzit, ca n-am vazut pe nimeni trecand?”. Cum, oare, se descurca baietii din parcul de service? Parca vad un mecanic, trantit pe spate sub un tufis, intrebandu-se unde naiba e scutul ca trebuie demontata cutia de viteze. In sfarsit, nu e greu sa ne inchipuim ca dupa o cursa senzationala se duce si el, ca omul, sa isi primeasca premiul, ca sa ii spuna vreun oficial „ce faci, cum ai ajuns aici, ca aia inca te mai asteapta la primul punct de control?”

Eu personal nu m-am impacat niciodata bine cu ideea de a ghici viitorul. A incercat odata cineva sa imi ghiceasca in carti, dar am facut un full si mi-a prezis doi barbati la drum de seara. Si trei doiari. Deci am lasat-o balta. Pe urma, varianta cu ghicitul in cafea pica si ea, pentru ca beau ness. Si daca ne luam dupa cum arata fundul canii, ar urma sa am un viitor de un alb pur. Pe care scrie „s-a terminat, e timpul sa mai pui cafea”. Ma rog, ideea e ca poate mai am o sansa, pentru ca am citit eu undeva ca alegerle noastre ne definesc. De aceea, caut pe cineva care sa stie sa ghiceasca in alegeri.

Sa luam un exemplu pur teoretic: sa presupunem ca merg, pe strada, alaturi de o tanara domnisoara. Sa presupunem, apoi, ca domnisoara poarta niste pantaloni mulati si ca s-a mudarit, pe fund, de praf sau de alte pulberi. Sa presupunem in continuare (doar de dragul argumentatiei) ca domnisoara este iubita unui prieten ipotetic. Asta insemnand ca eu nu am nici voie si nici dreptul de a ma uita la fundul ipotetic al domnisoarei. Sa presupunem mai departe ca eu, cu ascutimea care ma caracterizeaza, fac rapid urmatorul rationament: Daca tac si nu fac nimic, e rau pentru ca domnisoara ramane cu fundul murdar, si e pacat. Plus ca ma cunosc oameni prin cartierul ala. Pe de alta parte, daca ii spun iarasi e rau, pentru ca nici nu trebuia sa observ. E, daca eu aplic zicala „din doua rele alege raul cel mai placut” si o scutur eu insumi de praful ipotetic, ce inseamna ca imi rezerva viitorul? Multumesc.

Stiti voi de ce maseaua de minte se cheama asa? Care e faza cu mintea? pai sa va spun: maseaua asta creste in momentul in care ai destula minte, adica suficiente cunostinte. Exemplu de cunostinta: daca imi facea maseaua asta probleme pe la 12 ani, mai stiam eu de la cine sa iau Tramadol, Codeina, Nurofen, Piafen, Aulin, Ketonal, Hidromorfon, Morfina, Mialgin, Fortral, Moradol, Nubain, Fasconal, Diflunisal, Metamizon, Novalmin, Oxadol, Petidina, Fentanil, Piritramida, Naloxon, Aminofenazona, Oxetoron? Si vodka?

Baietii de la Whiskas au scos un plic cu carne de vitel in sos alb. Sa nu ma intelegeti gresit, eu imi iubesc pisica, da’ parca animalul de pe langa casa mananca ce ii pica de la masa omului. Adica, deja mita mea mananca mai bine ca mine: eu ma indop cu hamburgeri, pizza si cate o mancare chinezeasca, iar asta mananca specialitati in sos alb! Mai are putin si intr-o zi, cand o sa vin sa imi fac si eu o supa la plic, o sa ma trezesc cu ea ca imi cere coq au vin sau piept de rata cu galusti din pat a choux, in sos tomat. Cu un Castel Bolovanu din ’78, ca a fost un an bun.

Colegele mele au intrat in febra primaverii. Pentru cei care au trait in padure si au fost crescuti de lupi, febra asta are simptome de genul „ar trebui sa incep sa merg si eu putin la sala”, „poate e cazul sa imi cumpar un costum de baie ceva mai generos” si, am remarcat cu surprindere, „trebuie sa ma dau cu autobronzant”. Sa va explic: rationamentul (am ascultat cu mare atentie, ca si eu credeam initial ca am inteles gresit) este de forma „ma duc la plaja prima oara. fiind prima oara, nu sunt bronzata. nu pot sa ma las vazuta pe plaja, pentru prima oara, fara sa fiu bronzata! => trebuie sa ma dau cu autobronzant”.

Sincer, mereu m-am mandrit cu gandirea mea progresista. Sunt, de aceea, foarte de acord ca mentalitatea „ma duc la plaja ca sa ma bronzez” este perimata. Sa ne ducem gata bronzati! Extrapoland un pic, propun sa ne ducem in carciumi deja piliti. E aiurea sa ne ducem nebauti. Sa ne angajam doar dupa ce reusim sa strangem suficienti bani – e neplacut sa ne ducem ca sa muncim pentru salariu. Sa chemam menajera doar dupa ce facem curat – doar nu putem sa o lasam sa vada praful de pe televizor. Sa reparam masina inainte de a o duce la mecanic. E absurd sa ne ducem la fitness inainte sa fim plini de muschi. Nu putem aduce zugravul intr-o casa nevaruita. Tinerele logodnice sa plece in Grecia cu cate un gigolo – doar nu o sa se marite…uhm… fara sa fie insarcinate!

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

Comentează