O perioada foarte, foarte incarcata. Asa ca sa punctam pe scurt ce s-a mai intamplat zilele astea.
Tocmai ma las de fumat. Merge teribil de greu, si ca sa imi ocup timpul/mainile (da, stiu, mai e o metoda pentru asta) am apelat la caramele, bomboane, acadele, seminte de dovleac, biscuiti sarati de 3 tipuri, grau prajit si ciocolata. Parca vad ca pana la urma scap de cancer si dau de diabet.
Aproape ca merita, insa, sa vad fata vanzatoarelor cand cer 20-30 de acadele si 4 pungi de bomboane asortate. Probabil ca sunt deja pus sub urmarire, suspectat de pedofilie. S-ar putea ca raspunsul meu la intrebarea unei vanzatoare ” E ziua copilului dvs.?”, si anume „Nu, dar am o gradinita in apropiere si asa ma imprietenesc mai usor cu aia mici”, sa fi avut o oarecare contributie la situatia asta.
Mare scandal mare cu Monica si Irinel. Unu la mana, nu vad care e problema. Daca Monica nu mai reactioneaza la acadele si e nevoie de Mercedes, ce vina are omu’ ala? Ca el, saracu’, sta in Snagov, nu aproape de Gradinita nr. 6, ca mine. Nu prea are de ales, se descurca si el cu ce are la-ndemana.
Doi la mana, de ce se indoieste toata lumea de dragostea reala dintre ei doi? Mie mi se pare o chestie veritabila si verosimila. E doar o intamplare ca el e cel cu bani si ea cea fara.
Sunt convins ca daca era invers lucrurile s-ar fi petrecut la fel. Mi-o si imaginez pe Monica, stilata si imbracata in blanuri, conducand gratios un Mercedes pe strada. Deodata, intr-o strafulgerare in coltul ochiului, apare fata LUI! Sudor la Metav, intr-o salopeta murdara de funingine, dar radiind caldura sufleteasca si un discret iz de Saniuta. Monica franeaza brusc, ignorand celelelate masini din trafic, executa o intoarcere ilegala si opreste in dreptul lui Irinel. Ii deschide imbietor portiera si il intreaba, cu un glas plin de dorinta: ” Nu vrei sa fii iubitul meu?”
In fine, daca e sa fiu absolut cinstit, exista un motiv pentru care as interzice relatia astora doi. Si anume faptul ca Irinel stabileste standarde prea mari pentru celelalte liceene.
Am, de cateva zile, o sefa noua. Noua nu in sensul ca a inlocuit un sef vechi, ci in sensul ca e o sefa suplimentara. Deja ma bate gandul sa cer ceva spor de subordonare, pentru ca astea se cheama ca sunt conditii periculoase de lucru.
A iesit „Misiune Imposibila III”. Daca ma mai uit mult la reclame nici nu o sa mai fie nevoie sa ma duc sa vad filmul. Toata lumea isi leaga produsele de film. Cred ca mai ramane sa asocieze absorbantele si talonetele ortopedice cu agentul-minune. Nu mai e nici imposibilul asta ce era alta data.
In cadrul operatiunii „Gramofonul”, fortele speciale au intervenit deja, cu succes, in cateva cazuri. E bine ca mascatii au actionat echipati complet, inclusiv cu arme si veste anti-glont. Daca se gasea vreun ochelarist infractor sa ii atace cu lansatorul de grenade de la geamul sufrageriei? Ca nu stii niciodata, cu camperii astia.
