Bine v-am regăsit, cititoare și cititori! E o ocazie specială: prima oară când – e toată lumea atentă? – o să citiți ceva util pe site-ul ăsta*. Mă rog, nu pentru voi ci așa, în general. O utilitate teoretică. Ce e taxonomia unui site și alte aventuri.
Să punem repede un meniu, pentru cine e aici cu treabă:
Iar noi, restul, să continuăm pe îndelete. De ce citiți asta: în ultima vreme am tot vorbit cu diverși oameni și femei despre site-uri și am descoperit cu tristețe că foloseau cuvântul taxonomie pentru o sumedenie de chestii, în general diferite.
Serios, lumea folosește cuvântul ăsta pentru orice. Mai lipsea doar să o aud pe vreuna că nu are nimic în frigider, dar sparge trei ouă și încropește o taxonomie. Mai face o salată lângă și gata cina. Sau pe unul că are poftă de o taxonomie de la Calif – mai vrea cineva, că face el comandă pe Glovo.
Primul gând a fost să le trimit din greșeală niște linkuri alese, dar deși Internetul nu duce lipsă de ele, nu mi s-au părut suficient de simple, clare, la obiect. Al doilea gând a fost că asta e.
Dar pe urmă am zis stai! Ce ar fi dacă i-aș ajuta chiar eu pe semenii mei? Și-așa afirm în continuare că am suflet bun. Iată, deci, esențialul pe care trebuie să îl știi când gândești un site sau, în multe cazuri, o aplicație.
Pentru exemple vom presupune că avem o bibliotecă din aia publică. De cărți, până nu dispar de tot.
Ce e taxonomia unui site
Exemplu:
Există cartea „Femei” de Charles Bukowski. Asta poate intra în categoria proză, în cea de scriitori americani, în cea de literatură, în scriitori contemporani și în scriitori bărbați.
Toate sunt valabile simultan, depinde doar ce traseu mental parcurge vizitatorul bibliotecii. Categoriile și ierarhia lor, așa cum le folosește biblioteca, reprezintă taxonomia.
Explicație:
Taxonomia e suma tuturor modurilor de organizare a informației din site. Asta înseamnă că cine face site-ul evaluează categoriile și le folosește doar pe cele relevante. Da, „Femei” intră și la cărți de peste 100 de pagini, dar probabil nimeni nu caută categoria asta. „Copertă cartonată”? Poate, dar numai dacă ești sigur că lumea folosește criteriul ăsta.
Categoriile pot fi, evident, subordonate. „Scriitori americani” poate sta sub „literatură”. „Bărbați” poate sta sub „contemporani”. „Proză” poate fi peste „americani” sau poate fi o subcategorie a lor. De unde să știu, ce-s eu, critic literar?
Taxonomia trebuie să fie, mai presus de toate, orientată către utilizator.
Serios, oprește-te și mai citește o dată ce am scris mai sus. Țipă universul de cărți și articole care subliniază importanța abordării ăsteia; ai zice că e cel mai comun subiect din lume. Pe urmă deschizi un site de Internet online și te întrebi ce e cu oamenii ăia, au avut un lapsus?
Ca notă, taxonomia în sensul implicit se referă la organizare așa cum e ea văzută de utilizator. Display taxonomy, pe numele de botez. Poate exista și o variantă ușor diferită, pentru uz intern. De exemplu, putem avea categoria cărților care nu se împrumută, se citesc doar la fața locului. Pe asta o folosește doar bibliotecarul, nu e un criteriu oferit cititorilor.
Cu puține excepții (integrări de platforme, îi e lene programatorului) taxonomia publică și cea internă ar trebui să fie cât mai similare. Orice efort depus la dezvoltare pentru a asigura similaritatea va da roade pe viitor.
Navigarea într-un site
Exemplu:
Catalogul sau indexul bibliotecii. Ele îi permit cititorului să ajungă rapid la cartea pe care o caută SAU să restrângă/extindă treptat căutarea în funcție de interese.
Explicație:
Navigare înseamnă a) să știi mereu unde te afli și b) să poți să ajungi unde ai treabă.
Navigarea în site se referă la elementele semi-permanente care îi permit utilizatorului să facă asta. Pentru simplitate, să zicem că navigarea e meniul principal. NU se referă la orice buton care doar duce userul dintr-o pagină în alta; nici la vreun link plasat undeva în text.
Taxonomia se regăsește parțial în navigare, în general în formă redusă și simplificată (evident, nu poti avea în catalog un șir de 10 categorii subordonate. La un moment dat te oprești din ramificat și enumeri, pur și simplu, cărțile). Sau o categorie cu nume prea lung poate fi menționată într-o formă prescurtată.
După caz, poți menționa aceeași categorie în secțiuni diferite ale catalogului. Dar cu grijă.
Meniul principal trebuie să rămână neschimbat, indiferent de pagină. Poți avea sub-meniuri specifice unor secțiuni dar, la fel, cântărește atent decizia, nu vrei să generezi confuzie.
Ce e harta unui site.
Exemplu:
Indicațiile din index care arată unde se află, fizic, fiecare carte. Indiferent în câte categorii intră, un titlu va sta într-un singur loc de pe un singur raft dintr-un singur raion.
Dacă ai trei exemplare din ediția de 50 de ani de Playboy nu pui unul la „copilărie”, unul la „planuri de viitor” și unul la „ghiduri”. Le pui pe toate la „lecturi esențiale” și gata.
Explicație:
Motivele pentru care fiecare pagină trebuie să stea într-un singur loc merg de la uzabilitate până la SEO.
Poziția unei pagini în harta site-ului se bazează pe taxonomie (de fapt are și o funcție de navigare) dar, evident, nu o copiază integral.
Ca punct de pornire poți lua lista de categorii în care intră pagina și să o alegi pe cea mai importantă.
Concluzii și recomandări
Prima concluzie e să nu mai folosiți cuvinte complicate. Serios, dacă lumea ar zice, simplu, „structura de categorii” am scăpa de o grămadă de probleme. Iar eu aș scrie glumele mele uzuale, în loc de polologhia asta.
A doua concluzie este să gândiți elementele descrise mai sus ca un ansamblu al cărui prim scop este ca userul să poată să facă ce vrea in site-ul vostru.
Garantat e cineva care a citit asta și a zis „ba nu, userul nu știe ce vrea sau știe greșit. Ca mine e corect, nu ca el. Voi educa userul!”
Eroare. Ca să îl educi trebuie ca mai întâi să îți folosească site-ul. Întotdeauna ordinea asta. Dacă mai ai și vreun obiectiv de vânzări…
Trei. Asta e recomandare. Dacă tocmai faceți un site ar trebui să știți asta, dar o zic să fiu sigur. Nu presupuneți că înțelegeți userul și nu construiți taxonomia pe premisa asta. „Ăla sigur caută cărți mari, cu coperta albastră”.
Dați un ban la niște băieți care să facă niște studii și teste. Dacă nu aveți bani, documentați-vă – sunt multe informații gratuite despre consumer behavior, specificități pe industrii șamd.. Aveți doar grijă la calitatea surselor – nu toate sunt izvoare consacrate, ca site-ul ăsta.
Fiuh, gata. Vom reveni la programul uzual: glume sporadice, calitate constantă. Pe moment să ziceți mersi că am folosit exemplul cu biblioteca, nu am vorbit despre Laura care are și țâțe mari, e și…
Painkiller
*Era frumos dacă te opreai aici și ziceai „păi bă Painkiller, îmi înseninezi ziua cu fiecare text pe care-l scrii!”
Sau „ești ca o adiere într-o zi de vară!”
Sau „îmi faci viața mai plăcută, ce poate fi mai util de-atâta?”
Era frumos, zic, dar asta e, lucrăm cu ce avem.
Imaginile:
Volkan Olmez, de pe Unsplash;
Alban Martel, tot Unsplash;
Wikimedia Commons;
Birgit Held, de pe Pexels.
