…si intr-a 7a zi s-a odihnit

sau

Reteta pentru liniste si implinire sufleteasca a lui Painkiller

Buna ziua, la multi ani, alea alea… sper ca v-ati revenit din mahmureli, sper ca v-ati distrat de revelion, sper ca ati avut un inceput de an mai bun decat meritati in realitate. Astept poze cu destrabalari si alte asemenea. (Grasele sa imi trimita doar o felicitare cu un bradut. N-am avut un inceput de an senzational.).

Si acum ca am terminat cu formalitatile, sa trecem la lucruri serioase.

Ma intreaba lumea, mereu, cum se intampla de sunt o persoana atat de bine-dispusa (joviala chiar!), prietenoasa, optimista, intelegatoare si inventiva. De obicei raspund ca e din cauza de delirium tremens. La lume, nu la mine. Dar astazi o sa va zic secretul: relaxarea. Da, e exact atat de simplu. Un week-end linistit, in care sa te odihnesti si sa te simti bine, face minuni.

Uite, de exemplu, un sfarsit de saptamana prelungit, candva anul trecut: nici un plan extraordinar, nimic iesit din comun – relaxare impreuna cu niste prieteni, la Azuga, apoi o scurta oprire la Brasov, apoi o fuga pana la Deva – orasul bunicii si al unui unchi autor de tuica.

Ca orice week-end rezonabil a inceput vineri seara pe la 8, cand am plecat spre Azuga – la doar 3-4 ore de momentul stabilit. Lucrul asta ma ajuta, mai cu seama daca se repeta: eu am mari probleme cu punctualitatea, si sunt mult mai motivat atunci cand am la dispozitie cateva ore in care sa ma simt bine ca am fost gata la timp.

Odata porniti, nu ne-a mai deranjat decat prezenta camerelor de pe DN1 – dar cum tovarasii mei de drum stiau locatiile lor nu a fost o problema atat de mare. Nici macar faptul ca locatiile stiute difereau in mod substantial, in functie de tovaras, nu a fost o piedica: amenzile, cate or fi fost, se trimit prin Posta Romana. Sa va mai aud ca va plangeti de sistem!

La Ploiesti am facut o scurta pauza, pentru diverse necesitati: tigari, ciocolata, pipi, intalnire cu Cezar care se intorcea spre Bucuresti. (asta e, desigur, ordinea desfasurarii, nu a importantei). Undeva intre necesitatile astea a avut loc un eveniment neplacut, dar se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic. Ei bine, pe noi ne-a facut mai puternici o cucoana intr-un Pajero din ala mare.

–––- Pauza educationala –––

Ce e mai rau decat o femeie la volan?

O femeie intr-o masina cu bull-bar-uri.

– Sfarsitul pauzei educationale ––

Cu ocazia acestei bine-venite iesiri din cotidian am invatat ca politistii romani sunt foarte relaxati (“lasati doamna, bine ca n-a murit nimeni” – or mai fi vazut si alte femei la volan la viata lor) si ca o Corolla este mai greu de vazut in parcare decat un ac in carul cu fan. Ma intreb, sincer, o chestie: daca respectiva cucoana “n-a vazut” ditamai masina, cum or fi decurgand serile de placeri trupesti alaturi de consort, respectiv diminetile cu postasul?

Cu chiu, cu vai si cu ticuri nervoase (in masina in care eram pasager nu se fuma) am ajuns la Azuga, unde ne-am cazat. Am mancat si am baut cu moderatie (ca de fiecare data), am stat nitel la taclale si ne-am culcat devreme. Adica sambata dimineata devreme, pe la 3 sau 4.

Dupa o noapte odihnitoare, in care Ruxandra (o relatie absolut casta) m-a incins de mi-au sarit capacele (a incalzit camera de m-au trecut apele mai ceva ca la spovedanie) m-am trezit cu o revelatie: vodka aia din Kazahstan, care curgea ca apa si pe care o savurasem in seara precedenta, m-a facut sa concurez aeroportul Otopeni la trafic aerian.

Mahmureala asta ar fi cea mai crunta de care imi aduc aminte, dar nu imi prea aduc aminte. In sfarsit, dupa jumatate de zi de zacut pe diverse scaune si canapele, ne-am gandit noi ca daca nu imi trece mahmureala pot oricand sa ma imbat la loc. Drept pentru care am purces la coniace si vinuri fierte, mare parte din ele in jurul gratarului.

Activitatile specifice au continuat pana spre ora 1 noaptea cand, surpriza! A venit Vova. (o parte din personajele acestei povestiri sunt avocati; pentru a evita diverse daraveli de procese ma voi referi la ei sub numele de Nicu, Johnny, Alina si Bogdan.) Vova este finul lui Nicu, fratele lui Johnny pe care o sa il asist io cand se insoara cu Alina (teapa, io o sa fiu la restaurant. Asigurandu-ma ca exista suficienta bautura). In acelasi timp Vova este foarte simpatic, foarte pisicher si foarte sofer de tir.

Cititorii mei mai destepti si-au dat seama, deja, ce urmeaza: surpriza n-a fost venirea lui Vova, ca il asteptam, ci tractorul MAN cu care a venit pana in fata portii. Nu radeti, ideea nu a fost rea: macar nu poate sa pretinda vreo soferita ca nu l-a vazut cand intorcea masina. Ce n-am inteles eu e cum a reusit sa treaca prin nameti, sa strecoare ditamai camionul pe stradute, sa urce pante de 35 de grade, si sa se impotmoleasca exact in fata portii? Partea buna e ca, uite, pot sa ma laud. Cati dintre voi au impins un camion de 7 tone prin fata casei?

Dupa ce am ajuns inapoi in casa, ne-am dezghetat la calorifer si ne-am incalzit la sticla de coniac, am continuat seara jucand carti. Si daca ma iau dupa rezultate probabil ca n-am inteles io bine regulile. Timp de 10 ani.

Noaptea, evident, am fost iar la sauna. Motiv pentru care mi-am jurat ca a doua zi ma tavalesc in zapada. Si pentru ca zapada din fata casei era compromisa de camionul lui Vova, hai pe partie. Acu’ sa ne intelegem: nu sunt cel mai matur om care a existat vreodata. Daca o sa mi se rupa vreodata prezervativul o sa vedeti doi tanci plangand pe marginea partiei ca tatal lor i-a pus sa astepte cat se da el cu sania. Nu sunt, vorba invatatoarei mele, nici cel mai destept elev din clasa. Asa ca nu mi-a dat prin cap, cand am cumparat bucatile alea meschine de plastic colorat, ca datorita constitutiei mele *ahem* atletice o sa mi se loveasca os de os pana la poalele dealului.

Duminica a continuat fara alte evenimente notabile, intrucat noada rupta m-a impiedicat sa mai fac mare lucru.

Luni dimineata o veste trista: bunica si-a rupt mana. Neavand trenuri din Brasov la ora aia, si cum am refuzat felatia oferita politicos de o brasoveanca, iata-ma in masina Alinei mergand spre Deva. Cel putin asa credeam noi, ca de fapt Alina ne ducea unde a intarcat mutu’ iapa. Acu’ ce sa zic – Alina pretinde ca erau indicatoarele puse aiurea; baietii pretind ca nu a ascultat ea indicatiile; eu nu pretind nimic apropo de femei la volan, ca miercuri ne vedem sa mergem la patinoar si imi rupe nebuna picioarele.

Dupa ce ne-am zdruncinat rinichii pe drumuri laturalnice am ajuns iar pe ruta corecta, cu Johnny la volan. Iar Johnny nu a mai apucat-o pe drumul gresit, ci doar pe sensul gresit. Era normal, de altfel, ca dupa ce am vazut un camion din spate, stand pe loc, sa vad unul din fata, venind spre noi cu viteza.

Una peste alta, am ajuns intregi. Io eram pregatit moral sa fac pe infirmierul, sa imi doftoricesc bunica, sa ii aduc suc si fursecuri la pat etc.. Fals. Toata seara am alergat dupa ea prin casa cu limba de un cot, fara sa reusesc sa o conving sa stea jos si sa ma lase pe mine sa fac treaba. As putea paria ca daca ar fi intepenit Vova camionul in fata blocului bunica s-ar fi oferit sa coboare sa il impinga.

A doua zi, marti, am lasat-o pe bunica in grija Alinei, sa faca impreuna bagajele cu strictul necesar ca sa o luam la Bucuresti. Eu am plecat la tribunal cu Johnny si Bogdan, care aveau o infatisare in ceva proces. La tribunal mi-a fost intarita increderea in sufletul bun al omului, in inima mare si plina de iubire etc. etc.. Din 22 de procese penale din ziua respectiva, 19 erau legate de bataie. Bataie in carciuma, bataie pentru pamant, bataie pentru nevasta, bataie pentru 11 metri ratat. Aia in loc sa spuna buna ziua cred ca isi trag cate o palma dupa ceafa.

Odata plecati de la tribunal ne-am dus sa o imbarcam pe bunica, impreuna cu cele 4 geamantane cu strictul necesar, si am plecat spre Bucuresti. Unde am si ajuns de altfel, fara (mari) ocoluri neplanificate.
Miercuri, in timp ce cautam un scaun mai moale pe care sa pot sa ma asez si io, ma tot intreba un coleg de ce sunt asa incruntat, ca dupa 4 zile de odihna ar trebui sa fiu mai bine dispus. Saptamana viitoare e infatisarea pentru recurs.

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

Comentează