Va salut din nou!
Sper ca v-ati distrat de cand nu ne-am mai auzit. Indiferent pe seama cui.
In ceea ce ma priveste, unul din high-light-urile din ultima vreme a fost faptul ca saptamana trecuta am fost la snowboard. Pentru prima oara. Foarte, foarte misto! Sa intram nitel in detalii.
Pai in primul rand, prima experienta la snowboard seamana, nitel, cu adolescenta. De exemplu, la un moment dat iti dai seama, ca adolescent, ca femeile sunt foarte misto si ca vrei si tu…cel putin una. In cazul snowboard-ului iti dai seama ca e foarte misto sa faci fente pe partie si ca vrei si tu sa faci…cel putin una. (nota bene: la „fente” includem, aici, si mersul pana jos fara cazaturi.) Ca adolescent, urmeaza revelatia ca treaba cu femeile este foarte complicata, ca necesita mult efort si ca nu o sa intelegi niciodata pe deplin tot ce se intampla. La snowboard la fel, iti dai mai intai seama ca este mult mai greu decat pare si ai mereu senzatia ca iti scapa ceva.
Am pelcat impreuna cu 3 amici care, trebuie sa o spun, au aratat o rabdare de fier asteptand in permanenta sa ma culeg de pe jos si sa mai cobor cateva zeci de metri. Initial m-a inundat recunostinta, „uite, dom’ne, ce baieti grozavi, cum stau ei si ma asteapta”. incet-incet mi-am dat seama ca, de fapt, ei sunt cei care ar trebui sa imi fie recunoscatori. Sunt convins ca niciunul dintre ei nu s-a distrat asa bine de foarte, foarte multa vreme.
Doare. Am cazut din toate pozitiile, in toate pozitiile. Am alunecat. M-am rostogolit. Am cazut topaind spre vale. M-am infipt in zapada. Cel mai tare m-a durut, bineinteles, amorul-propriu. Priveam snowboard-ul ca pe o alternativa la viata de oras, intre patru pereti si un numar variabil de sticle. De ce sa te inchizi in carciumi cand poti sa te distrezi in aer liber? si alte porcarii din astea optimiste. Ei bine, e mai nasol decat betiile prin spelunci ordinare. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla intr-o carciuma? Pai te imbeti, faci scandal, iese cu bataie, pleci batut. Ceea ce nu e chiar asa rau. Pentru ca ceilalti sunt si ei beti, deci nu te bat prea tare; nici nu se apara prea bine, ceea ce inseamna ca mai strecori si tu un pumn, doi de bun-simt; daca esti beat a doua zi iti vei aminti ca te-ai luptat ca un leu-paraleu si, mai ales, iti vei spune „norocul lor ca eram beat, ca daca eram treaz praf ii faceam”. La snowboard? Pai e ca si cum te-ai plimba intr-o noapte prin minim zece carciumi, ai isca batai si le-ai pierde pe toate….toate astea fiind perfect treaz. Nu tu anestezie, nu tu memorie selectiva, nu tu scuza pentru slabele performante, nu nimic. Doar durerea.
Snowboardul este la moda. Stiam asta. Nu de asta m-am dus, bineinteles; asta ar fi fost un fel de bonus. Adica eu ma dau si ma simt bine; daca se intampla sa se indragosteasca vreo turista de mine, norocul ei. Ce sa zic, am fost naiv. La una din urcari am vazut o gasca cu echipamente profi, drept pentru care m-am gandit ca invat si eu ceva de la ei. Oamenii si-au strans legaturile in 30 de secunde, eu mi-am tinut rasuflarea…si apoi au inceput adevaratele pregatiri. Aranjat caciula cu cozoroc peste zulufi (caciula aia asa trebuie sa arate, nu e defect din fabrica). Aranjat ochelarii de soare (ceata era numai in varful muntelui). Aranjat din nou caciula. Aranjat fularul. Aranjat cracii pantalonului, unul in gheata altul pe dinafara. Nu e bine, trebuia invers – aranjat din nou, scos un crac din gheata si bagat celalalt crac. In cealalta gheata. Pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat, ca a luat-o placa mea la vale si eu eram pe ea. Pot sa spun un singur lucru – ma bucur ca ma doare fundul numai din cauza cazaturilor. De asemenea, e ceva suspect cu ceara pe care o carau toti dupa ei. Toata ziua nu am vazut pe nimeni care sa dea cu ceara pe placa.
Unul din amicii cu care am fost, care s-a dat pe skiuri (foarte bine), m-a anuntat ca dupa ce m-a vazut are de gand sa se dea si el cu placa, la tura urmatoare. Nu imi explic de ce. Dar ce sa zic, daca trebuie sa isi rupa si capra vecinului piciorul, asta e.
Per total, pe durata intregii zile au fost si tehnici pe care am reusit sa le pun in aplicare. Din momentul in care ma urcam in telegondola si pana la coborare mi-au iesit impecabil toate manevrele.
Nu am poze, in principal pentru ca atunci cand razi de te spargi tinzi sa uiti de aparatul de fotografiat. Dar, in scopuri ilustrative, iata o poza elocventa pentru ziua mea la snowboard:
Saptamana viitoare merg din nou.
Boooooon. Ce alte chestii s-au mai intamplat?
Pai, de exemplu, am avut o revelatie. Cand o sa trebuiasca sa ma duc pe la doctori (cat mai tarziu, sper eu, desi snowboardul asta e posibil sa imi dea programul peste cap), o sa fiu tratat de studentele pe care le agatam prin carciumi. Intr-un plan mai larg, cand o sa interactionez cu oameni ale caror expertiza si profesionalism o sa fie deosebit de importante, ma rog, nu o sa iasa bine. Cand o sa ma duc la medic o sa ma intalnesc cu fatuca aia care a plecat cu mine la munte in sesiune, ca „oricum, daca n-ai restanta, n-ai prestanta”. Cand o sa apelez la un economist (nu stiu cat timp o sa mai pot sa imi gestionez singur tot banetul asta), o sa dau peste tipa aia care iesea in fiecare seara in carciumile din Regie. Daca o sa ma judec vreodata cu statul, procuror (sau, doamne-fereste, judecator) o sa fie grasa aia de colega a Marianei, care, a naibii, nu se dadea scoasa din camera nici momita cu hamburgeri. Pensia o sa mi-o calculeze rusoaica aia care bea vodka mai repede decat beau io apa. O sa avem avocate cu tatuaje deasupra fundului si inspectori de asigurari cu piercing in limba.
Singura chestie buna din toata afacerea asta e ca daca dau peste vreo cunoscuta in spital, deja o sa fim la un anumit nivel de intimitate. De exemplu, cand o sa soseasca acea clipa de care sunt ingroziti toti barbatii*, nu ma voi dezbraca in fata unei straine. Si, cine stie, poate chiar o sa fiu in stare sa ingaim, cu vocea intretaiata, „Sper ca esti fericita. Uite, pana la urma s-a intors roata.”
Metroul. Sursa ta zilnica de inedit. Cand te gandesti cate chestii am pierdut in toti anii in care am mers cu masina.
Zilele trecute am vazut un nene spunand rugaciuni in metrou. Cersind, vreau sa spun, nu se ruga degeaba. In schimb, se ruga de pomana. Hehe, v-ati prins? Ma rog, chestia e ca nenea asta avea barba mai mare ca mine. Si m-am gandit uite, ce ratare, ar fi putut sa isi lase si plete si sa mearga pe filiera „Jesus impersonator”. Din pacate era prea scund, asa ca probabil lucrurile vor ramane asa cum sunt. Sau poate, cine stie, o sa se apuce de munca.
Tot in metrou am vazut o gagica echipata cu un rucsac branduit cu Axe. Ironia este atat de mare, pe atat de multe niveluri, ca nici nu stiu de unde sa incep.
Tot in metrou, un panou cu reclama pentru Bee Movie (apropo, nu mai e nici Seinfeld ce a fost). Reclama ne anunta, intre altele, ca filmul vine „de la creatorii filmelor Shreck and Madagascar”. De asta e bine sa fii atent la detalii. Ce pot sa zic, m-ati convins and o sa ma duc sa il vad.
Tot in metrou, panou cu ceva campanie de constientizare: „Anticonceptionalele nu ingrasa. Mancarea da.” Va iubesc! Era si momentul sa puna cineva punctul pe i. Sa vedem ce scuza o sa mai gaseasca acuma! Nu stiu cine e in spatele campaniei, dar daca bagati si ceva cu „Daca faci felatie nu inseamna ca esti curva. Ca nu te platesc.” va imbat!
Am o colega noua. Atata, doar va informam, pe cei care nu stiti. Sefii mei stiu deja, deci probabil nu e nevoie sa citeasca si randurile astea.
In incheiere, un sfat de viata: Nu lasati pe nimeni sa va faca niciun fel de cont pe internet. Indiferent ca e vorba de conturi pe siteuri, conturi de mail, diferite conturi de inregistrare, conturi de achizitie…e mai bine sa le faceti voi. Stiti intrebarea aia de siguranta, care se stabileste la crearea contului? Daca va face altcineva contul intrebarea va avea de-a face, invariabil, cu cineva care suge ceva.
_______________________________________________
* Generalizarea „toti barbatii” a fost folosita strict in scopuri stilistice. In spiritul abandonarii prejudecatilor, recunosc dreptul unor barbati de a anticipa cu placere tuseul rectal. In special daca, din diverse motive, caciula aia cu cozoroc nu are efectul scontat.
„Imi pare rau, dar dupa ce va luam sange va trebui sa mergeti alaturi, pentru un examen de prostata”.
„Vai, nu va faceti probleme, e placerea mea!”
