Faze cu televizorul

Cum in ultima vreme n-am mai apucat sa ma uit la televizor, am profitat de o seara libera si am stat acasa sa butonez pe telecomanda. Ei bine, recunosc – am ramas cu gura cascata. N-aveam idee ca sunt atatea chestii interesante.

O sa incep prin a mentiona un moment trist pentru bucuresteni si provinciali deopotriva – am pierdut o carciuma. Ma refer, desigur, la incendiul de la club Bamboo. Acuma, io sunt primul care sa se intristeze de disparitia unui altar al lui Bachus, dar sa fim seriosi – trei zile n-a fost altceva la televizor.

Iar aici intra in joc logica mea de fier. Daca subiectul a avut asemenea acoperire, inseamna ca publicul larg a fost interesat. Iar cand spun “larg” nu ma refer la homosexuali, ci la numarul vast de telespectatori. Putem scoate din ecuatie si femeile care sperau sa prinda o imagine cu un pompier transpirat, si tot raman o droaie de oameni interesati. Asta inseamna ca sunt multi carora le pasa de carciumi. Si nu iti poate pasa de o carciuma decat pentru ca acolo se vinde bautura. Deci sunt o gramada de bautori in capitala si in toata tara.

Si atunci de ce se ia toata lumea de mine ca beau prea mult?!?!

Poate va aduceti aminte ca am, de ceva vreme incoace, si o seama de preocupari casnice. Cum inca nu m-am insurat, intre acestea se numara si spalatul rufelor. Drept pentru care in momentul in care incepe o reclama la detergent nu schimb canalul, ci mai casc si eu gura la sistemele de spalare inteligente.

Ei bine, exista un detergent gandit sa scoata cele mai dificile pete – iarba, cafea, ce-o mai fi, si sange. Chestie, zic ei, testata. Imi inchipui ca treaba asta e, cat de cat, utila, desi nu stiu ce fel de femeie are barbatul in spital, cu 5 gauri de cutit, dar se duce la supermarket sa ia detergent. Poate, cel mult, una maritata.

In fine. Nu pricep cum au testat produsul. Au dat anunt la ziar? “ Cautam donatori de sange pentru cercetari importante ”.

Apelezi la vreo pila de la spital?

”Salut, ma ajuti si pe mine cu cativa litri de sange? ….. La ce imi trebuie?!…Pai, uhm, sa vezi,aaaa, fiica mea a primit un joc cu doctori si operatii, si vrem sa-l facem ceva mai realist ”.

“ Da, stiu ca va trebuie pentru operatii, dar cativa pacienti morti nu inseamna mare lucru. Omule, un detergent bun e mai presus de vietile catorva oameni !! ”

Imaginea mentala a unei camasi insangerate mi-a adus aminte de o femeie cu care am venit in contact pe la vreo 10 ani. Contact oarecum brutal, intrucat io tocmai jucam leapsa si ma uitam in alta parte.

As vrea, pe aceasta cale, sa imi cer scuze pentru lovitura, si sa imi exprim speranta ca a reusit, pana la urma, sa spele dantela alba de sange. Si ca ceilalti nuntasi nu s-au intrebat de ce are nasul umflat. De asemenea, as vrea sa-i multumesc pentru ca m-a ajutat sa inteleg, de timpuriu, ca un cap in gura iti ofera un avantaj sigur intr-o altercatie.

Ca sa ramanem tot in campul publicitatii, zilele trecute s-a dat “ When Harry met Sally ”. Eu l-am prins in reluare, si am stat in miezul noptii sa ma uit la el. ( orgasmul ala simulat salveaza tot filmul).

La un moment dat filmul, inevitabil, se intrerupe pentru publicitate. La linii erotice, in general. Stiti formatul – femei cat mai dezbracate, cat mai dezlantuite, cat mai extaziate etc.. (De-abia am asuportat sa ma uit, evident). Ei bine, cam dupa a treia reclama succesiva cu Laura Andresan, gemetele sunt intrerupte de o muzica linistitoare,ecranul se face albastru si sunt invitat sa donez bani pentru o biserica.

Nu vad, sincer, logica. Unu la mana, de ce reclama la televizor? Iti inchipui un nene in maieu, tolanit pe canapea la el acasa, cu un castron de chipsuri in dreapta si o sticla de bere in stanga, si iti spui “asta moare de nerabdare sa doneze niste bani pentru biserica”?

Doi la mana, de ce noaptea? Mai ales dupa reclamele alea. Incearca sa-l faca pe nenea ala in maieu sa se simta vinovat?

Trei la mana, de ce o biserica? Daca tot vor sa faca o fapta buna, sa stranga bani si sa repare carciuma aia!

M-am mai uitat, recent, la un film in reluare, si anume Independence Day. Am remarcat scena dinaintea plecarii lui Smith in spatiu. O idee care nu era de natura sa mareasca speranta de viata individului. Si ce face el? Se insoara cu prietena lui.

Psihologia masculina, in doua prim-planuri si un cadru general: “Poate mor, dar ma asigur ca va trebui sa astepti cat mai mult inainte sa ti-o tragi cu altul”.

In sfarsit, pe MTV se tot difuzeaza un anunt cum ca “vrei sa devii profesionist in televiziune? Vino sa lucrezi la noi etc. etc..” Imediat dupa un anunt din asta a inceput Super Latino, cu dedicatii de la pustani si muzica proasta.

Nu am nimic cu prezentatoarea aia draguta (pe care o rog, daca citeste asta, sa-mi scrie un mail ca sa aprofundam discutia), dar ce le spune rudelor, la mesele in familie? “ Am un rol foarte important. Ieri, spre exemplu, am intermediat o discutie prin SMS, intre o pustoaica din Alba si doi tineri excitati din Buzau ”.

Cam asta e tot, ca nu am mai rezistat si m-am culcat. Si am visat-o pe domnisoara aia de la MTV. Fara pauze publicitare

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

Comentează