Si uite asa anul se apropie de sfarsit, parca lumea incepe sa se imbuneze nitel cu gandul la sarmale si tuici fierte, in jurul nostru incepem sa mai zarim cate o minune marunta, orasul e plin de miros de cozonaci si intalnesti la tot pasul campioni cu cauciucuri de vara, infipti in copaci…. sezonul sarbatorilor, ce mai!
Uite exemplu de minune: tineti minte cum Miron Cozma a fost liber o zi, gratiat fiind de tatuca Iliescu, inainte de a fi bagat iar in puscarie? Ei bine, in acea singura zi, omul si-a gasit gagica! Am citit undeva (nu reusesc de nicio culoare sa gasesc linkul, va trebuie sa ma credeti pe cuvant) ca dupa recenta eliberare Miron Cozma s-a dus cu iubita sa, cunoscuta in perioada gratierii, intr-o vila din Voluntari. Alte detalii despre ce au facut acolo nu se dadeau. Va dati seama ce chestie? Omul e zeul meu! Vorba aia, fost puscarias si, cat ai pocni din degete, si-a facut gagica! Daca aflu ca nici macar nu a imbatat-o inainte sa o agate imi pun icoana cu el in casa!
O alta mica stire menita sa iti incalzeasca inima: Andreea Raicu castiga 15.000 de euro pe luna. Nu e frumos? Sa o iei de nevasta, nu alta. O veste buna in plus, Andreea e cuplata cu betivul ala. Ceea ce este un avantaj pentru ca, fiind obisnuita, tranzitia o sa fie mai usoara, de la Chirila la mine.
O urare foarte populara, anul asta, e „Lasa spiritul Craciunului sa-ti intre in casa”. Ei bine, nu. Eu nu mai am nevoie, mi-ajung Miron Cozma si Andreea Raicu. Plus ca ar fi si prea previzibil. De aceea daca vedeti, intr-o zi, un Mos Craciun adormit intr-o scara de bloc, rezemat de un toc de usa ei bine, aia este usa mea. Ma rog, e posibil sa fiu chiar eu, venit de la ceva petrecere de sezon.
Ca admirator al trupei Jukebox, ii ascult pe baietii aia de mult timp, inca de pe cand cantau in Cotton Club. Ei bine, un moment interesant a fost cand l-am vazut pe Alex Vasilache, solistul, venit pe la mine pe la serviciu. Moment in care am stat, m-am uitat nitel la el si am trecut mai departe. Motivul? Simplu: mi-am dat seama ca in toti anii astia nu l-am vazut niciodata treaz. Eu, nu el. Si era stupid sa ma duc la ceva avocat sau contabil si sa-i spun „ba, multumesc pentru toate momentele in care m-am simtit bine”.
Dupa ce am povestit cate ceva despre fotbal si pasiuni conexe, prietena mea (nu mai spun actuala ca cica da prost) mi-a reprosat ca nu am zis si eu ceva frumos de ea. Drept pentru care, daca isi inchipuie cineva ca ma vad cu nasoale si/sau proaste, sa stiti ca va inselati. Nu am mai tras o asemenea betie haaat, de mult timp. ce mai incolo-incoace, este o faptura minunata. Daca avea si salariu de 15.000 de euro cine stie, poate chiar aveam un viitor impreuna.
Poate v-am mai zis – la nasterea mea ursitoarele s-au concentrat, pare-se, pe frumusete, inteligenta, umor, farmec general si asa mai departe; motiv pentru care au trecut cu vederea maruntisuri cum ar fi organizarea si ordinea. Ca urmare, prin toata casa mea sunt imprastiate tot soiul de biletele pe colturi de hartie sau post-it-uri, bani (cam rar, ca sa fiu sincer), carti de vizita, chei, facturi, brichete, discuri, chitante si ce va mai trece prin cap. menajera mea nu are habar unde sa puna toate chestiile astea, asa ca le pune in cate o cutie mai mare si ma anunta ca le-a strans pe toate acolo, eu urmand sa le iau si sa le pun pe fiecare la locul ei. Pe cale de consecinta, detin in prezent patru cutii cu asemenea maruntisuri. Toate pline. Daca imi luati ceva de Craciun aveti grija sa fie intr-un ambalaj incapator.
Ca tot veni vorba de Craciun – asta este, intr-adevar, cea mai fericita perioada a anului. Nu atat pentru faptul ca primesti cadouri de pe la toti colaboratorii, cat pentru faptul ca acesti colaboratori nu au inspiratie, timp sau pur si simplu chef sa se chinuie cu cumparaturile, alegand in general solutia cea mai simpla. Si cum sa nu fii fericit intre atatea sticle?
In incheiere, sper ca anul care se incheie a fost suficient de plin de betii ca sa nu va mai aduceti aminte mare lucru din el. Si va doresc un nou an plin de distractie si buna-dispozitie.
