De profundis IX

Va salut din nou. Gata, potoliti-va, stiu ca mi-ati dus lipsa. Sa vedem ce s-a mai intamplat cat am lipsit.

Pai, in primul rand am recuperat carnetul. Da, mersi, si eu ma bucur. Am apucat, insa, sa mai circul o vreme cu metroul. Poate nu v-ati dat seama, dar in metrou exista trei tipuri de barbati (vorbesc, aici, de oamenii normali pe care ii poti vedea in metrou, adica fara aurolaci si politisti). Avem, in primul rand, barbatii obisnuiti – aia care nu atrag atentia prin nimic, se incadreaza in peisaj si te lasa sa te concentrezi asupra fetelor. Pe urma avem metrosexualii – barbati despre care banuiesti ca sunt gay dar nu esti sigur. Si avem motociclistii. Serios, cred ca unul din cinci tineri intre 20 si 30 de ani poarta geaca de motor. Nu, pe bune, care e faza cu ei? Au motor acasa si folosesc geaca si cand se plimba pe jos? E ca si cum as purta un prezervativ o saptamana dupa ce fac sex ca, deh, tot e acolo.

Sa fie cumva o chestie din aia, gen „conteaza cum te simti tu pe dinauntru”? (Credeam, apropo, ca asta se refera la probleme de digestie. Nu, cica de fapt are de-a face cu personalitatea. La pariu ca a fost inventata de niste grase). Sa fie, deci, vorba despre niste pietoni cu suflet de motociclist? Pai nici asa nu e ok. Ce ne facem cu urmatorul care se crede Ron Jeremy sau Muhammad Ali?

Apropo de metrosexuali, am avut o perioada in care m-am dezlipit si de televizor si de presa. Prin presa ma refer la publicatiile serioase, gen Playboy, FHM, din astea. Si cand am revenit, ei bine, nu e bine. In primul rand, nu inteleg ce cauta ditamai sectiunea de cumparaturi in revistele pentru barbati. Sa fim seriosi – daca iti plac cumparaturile, pune-ti o basma si calca-mi camasile. In al doilea rand, nu inteleg ce e cu produsele prezentate acolo. Espadrile! Ce au espadrilele de-a face cu masculinitatea? L-ati vazut pe Chuck Norris cu espadrile vreodata? Pai in loc de roundhouse kick am fi avut the *i’m gay, hold me* pirouette. Serios, espadrilele sunt atat de anti-masculine incat nu le poarta nici femeile, cateva zile dupa ce au facut sex, ca mai contine organismul hormoni masculini, hehe. Si, jur, am vazut o bluza din aia larga, cu talia foarte inalta, purtata de femeile gravide si de alea care s-au ingrasat din cauze mai putin placute. Deja ma gandesc cu groaza – la cati barbati au burta de bere, parca vad ca se impanzeste orasul.

Apropo de cumparaturi, caut o tanara atragatoare, comunicativa, cu simtul umorului si masina personala, in vederea efectuarii de cumparaturi. Pentru ca in perioada in care am stat fara carnet m-am trezit ca trebuie sa ma plimb prin autobuze cu 10 sacose si un mop, drept pentru care am apelat la amicul Vlad. E, cred ca eram obosit in ziua aia, pentru ca mi s-a parut o idee foarte buna; de-abia in magazin am realizat ca doi barbati care se plimba prin supermarket si pun o mie de lucruri intr-un singur cos arata, ma rog, nitel suspect. Sunt, recunosc, tentat sa mai repet chestia asta o data. Iar la casa sa il intreb pe Vlad „draga, apa minerala ai luat?” Dar mi-e ca nu intelege lumea poanta, si ma tresc pe urma cu espadrile de ziua mea. Asa ca probabil o sa renunt.

Apropo de tinere atragatoare, tocmai mi-am luat telefon. Si a trebuit sa imi mut toata agenda de contacte, ocazie cu care am facut nitel curatenie prin ea. Am avut o puzderie de nume si de numere despre care nu aveam habar, drept pentru care le-am sters. Daca nu va mai dau niciun semn de viata, inseamna ca erati Vali Masina, Oana 23# sau Adg. De fapt, doar Vali Masina sau Adg, pentru ca numele de fata nu le-am sters. Da, e stupid si stiu ca probabil e vorba de ceva colaboratoare de la vreo tipografie, de ceva tipa pe care am sunat-o sa ii refuz politicos cererea de sponsorizare sau mai stiu eu ce. Dar nu pot sa nu ma gandesc – nu pot sa risc sa sterg numarul vreunei tipe senzationale care mi l-a dat in vreo carciuma, in speranta ca am baut suficient de putin ca sa tin minte.

Telefonul cesta nou este 3G. Desteapta chestie; mai lipseste doar sa-mi aduca o cafea dimineata, in rest face o droaie de lucruri. Inclusiv telefoane video. E, sa va spun care e problema cu apelurile video – la inceput te gandesti ca, uite, poti sa fii mai aproape de prieteni si familie, ca desi nu beti o bere la aceeasi masa tot e mai bine sa va vedeti la fata decat sa va auziti doar vocile si asa mai departe. Dupa care iti dai seama ca toti anii in care ai vorbit cu ei la telefon fara sa va vedeti ti-au format anumite obisnuinte. De exemplu, nici prin cap nu-ti trece, atunci cand suna telefonul si tocmai ai iesit de la dus, sa te imbraci. Tot e bine ca bunica inca nu stie de inventia asta, dar e clar ca o sa fie o problema. In plus, deja incep sa ma imi bat capul cum sa-i explic sefei de ce imi petrec concediul de boala in Mamaia. Si ca roscata din fundal e asistenta medicala calificata.

Apropo de bunica, sa vedeti faza. Probabil ca stie toata lumea ca o tanara care lucra la o mare corporatie a murit, lucru atribuit indirect muncii intense pe care a depus-o. Ei bine bunica mea, la fel ca toate celelalte persoane din jurul meu, tine foarte mult la mine. Si fiind ea foarte grijulie, de cate ori aude de vreo nenorocire imi spune si mie, atentionandu-ma sa am grija, sa ma feresc, sa fac ce a zis medicul sau mai stiu eu ce. A auzit ca nu stiu ce actor celebru a murit de SIDA? Imi zice sa am grija cu cine umblu si sa ma protejez, ca fetele din ziua de azi… A auzi de ceva accident de masina? Aoleu, sa am grija, mai bine sa ii las pe altii sa se bage, ca uite ce periculos e. Ma rog, ati prins ideea. Ultima oara cand am vorbit ce credeti ca s-a intamplat? M-a intrebat daca am auzit despre tanara care a murit de prea multa munca. Io, pregatit pentru o noua predica, am spus ca da. „A, OK, eram curioasa daca ai aflat. Bine, puiule, ai grija de tine si mai da-mi si tu cate un telefon”.

In alta ordine de idei, desi m-am dezlipit, cum spuneam, de televizor si presa, publicitatea ma urmareste mai ceva ca un proces de paternitate. De data asta este vorba despre oamenii minunati de la Colgate-Palmolive si de pasta lor de dinti care actioneaza 12 ore. Si care, in plus, ofera nu mai putin de 12 avantaje. Stiu asta sigur, ca scrie pe pachet. E, unul din avantajele astea este, citez, „o respiratie de durata”. Acu’, mie mi-a spus mama de cand eram copil ca spalatul pe dinti este extrem de important, dar nu imi inchipuiam ca e chiar asa. Adica, daca vii pilit intr-o seara si renunti al spalatul pe dinti, a doua zi risti sa te trezesti ca nu te mai trezesti. Pe de alta parte, pasta asta poate fi o inventie minunata pentru homosexualii care merg la mare. Daca se spala vreo jumatate de ora dimineata, cu pasta asta, pot petrece intreaga zi, stiti voi, dandu-se pe la fund.

In sfarsit, o stire care mi-a ajuns la urechi zice ceva despre un obicei care capata amploare in firmele japoneze – o „camera a urletelor”, adica o camera goala, izolata fonic, in care angajatul frustrat se poate duce ca sa urle la pereti, sa planga, sa faca urat si sa se descarce de toate tensiunile alea. Na, un domeniu in care ii depasim in eficienta pe japonezi, iar asta nu e putin lucru. Ar trebui sa scriem si in pliantele turistice. Romanii sunt mai practici: noi tipam unii la altii, si folosim camera aia la depozitarea registrelor contabile. Pai nu? In plus, nu tinem o camera goala doar pentru ca sa avem unde sa vorbim cu peretii. Pentru asta avem sedintele.

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

Comentează