Pe City FM, reclama la aniversarea papusii Barbie. Nu mai sunt nici rockerii ce-au fost.

Slogan Bergenbier: Prietenii stiu de ce.

Slogan Maxi Pet: Animalele stiu de ce.

Slogan O.B.: …..

Ditamai reclama pe un bloc parasit, in Aviatiei: “Aici s-ar putea construi locuinte pentru 50.000 de tineri, daca s-ar incasa toate taxele pe tigari”. 50.000. Nu 100, nu 1.000, nu 10.000. Cred ca stiu care e planul: Incasam banii de taxe si-i dam pe toti lui David Blaine.

Baietii de la Albacher s-au gandit ei bine si au pus, pe cutia de bere, o folie din aluminiu. Cica tine microbii la distanta. O fi, nu zic, dar vodka ii omoara!

Am fost la un botez, recent. A fost cald. Cred ca toata abordarea cu sustinerea vietii sanatoase e gresita; toate reclamele la produse de slabit / alimente dietetice sunt, cumva, pe langa si, per total, cred ca punem gresit problema. Ar trebui sa impanzim orasul de postere cu grasi dansand pe caldura.

Nu remarci, cu adevarat, cat de la moda sunt pantalonii negri si camasa alba, decat cand ai paharul gol si nu stii cui sa-i ceri sa il umple. Cand ies barbatii la un dans, cum ar veni, barbatesc, zici ca si-au bagat chelnerii picioarele si au incins o hora.

Sunt curios cum ar arata o petrecere cu lautari intr-o agentie de publicitate. “De la nas, pentru toata creatia!” “Tot client-service-u’, hai pe ring!”

Ba, noroc mare ca se mai intampla bazaconii in jurul nostru, ca ne mai auzim si noi.

Ati observat ca piesele Oanei Pellea incep cu lumina stinsa? Ma rog, nu-s io ala care sa dea lectii de punere in scena, da’ parca ar merge sa mai scurteze nitel introducerile pe intuneric. Nu de alta, da’ daca tin prea mult cumpar caseta, merg acasa si sting lumina.

„Financiarul” s-a apucat sa vanda, odata cu ziarul, seria „Biblia. Personaje si evenimente: de la Regi la Profeti”. Nici nu stiu de un’sa-ncep:

• De aia merge tara in halul asta, ca aia care invart banii nu-s in stare sa priceapa nici macar Biblia. Sa vedem cum or evolua lucrurile acumn, ca s-a gandit cineva sa le-o explice pe-ndelete.
• Ala om, nene, care are o carte groasa, dupa care mai cumpara niste carti groase despre prima carte groasa.
• Culmea ironiei, dintre toate ziarele, tocmai Financiarul s-a gasit sa vanda cartile astea. Ochiul dracului a fost nitel sasiu la faza asta.

Ma scot din sarite aia care se apuca sa-ti explice cum trebuia sa ajungi undeva, dupa ce ai ajuns acolo. E ca si cum te-ar intreba o femeie, in timp ce se imbraca, “Ia spune-mi, tu ai auzit de punctul G?”

Dragos Bucurenci, mi se spune, a declarat ca ar fi bisexual. Eu, s-o zic pe-a dreapta, sunt surprins. Stiu, toti o sa sara “O, pai stiam de mult!” “Parca era nevoie sa mai zica!” “Se vedea de la o posta!” Eu, va zic sincer, nu ma asteptam sa-i placa femeile.

Eu sunt mare fan Kinder Bueno. O fi ceva legat de maturitate, nu stiu, cert e ca ma pasioneaza. De aceea, ca parte implicata, e musai sa comentez despre reclama pe care au nascut-o astia. Ala e, nu-i asa, un produs pentru copii. Chit ca mai vezi cate-un barbos mestecand de zor, pe ei ii intereseaza copiii. (Nu ma, nu-n sensul ala). Adica, daca n-ar fi asa, s-ar putea apuca de maine sa faca lenjerie comestibila, nu? “Tanga din cocolata, de la Kinder!” “Sutiene comestibile pentru toata familia, numai cu Kinder!” Ma rog, ati prins ideea.

E, in conditiile astea, nu vad sensul reclamei. Mai ales ca o-ncheie cu perversa aia, plina de ciocolata pe la gura. Stiti care-i explicatia? Reciclarea. A facut agentia o reclama la prezervative, a picat afacerea, asa ca au trantit repede un carton cu Kinder la final si gata, s-a rezolvat. Ia inchipuiti-va ca la sfarsit zice Durex, nu Kinder, si o sa vedeti ca e fix acelasi lucru. Ma rog, cu diferenta ca ciocolata ne place.

Iata si ce asteptati cu sufletul la gura: noua gluma din seria “Poate ai vostri, ba!“:
Ce face, in clipa asta, un homosexual meloman?
Fredoneaza Oda Bucuriei.
Take your time, think about it. Lucru valabil si in viata.

Come one, come all to the Bucharest Pussy Extravaganza!

Alright, we got white pussy, black pussy, spanish pussy, yellow pussy. We got hot pussy, cold pussy. We got wet pussy. We got smelly pussy. We got hairy pussy, bloody pussy. We got snapping pussy. We got silk pussy, velvet pussy, naugahyde pussy*.

Tineti minte cum va povesteam de diversi amici care ma luau la misto pe motiv de pisica? Uite ca exista dreptate pe lume. Nu, n-am castigat la Loto, nu exista chiar atat de multa dreptate, dar unul din cei in cauza, sa-i spunem “Petronel Iosif”, a ajuns membru cu drepturi depline in SofistiCat, o asociatie a proprietarilor de matze. Asta da ironie a sortii. Ma rog, uimirea initiala mi-a mai trecut cand am aflat ca oamenii aia vorbesc despre convietuirea cu felinele la cate-un paharel de whiskey sau, daca e zi lucratoare, cateva halbe de bere. Cred ca zilele astea ma prezint si eu la usa lor ca sa-i intreb, vorba reclamei, “Got pussy?“.

In fine, sa nu deviem de la subiect. Cetatenii astia organizeaza, in aprilie, o expozitie de pisici (mai multe detalii aici). Sfatul meu e sa bagati un nas pe-acolo (hehehe), pentru ca se pot intampla o serie de lucuri misto:

• Descoperiti ca va plac pisicile, va luati cate-o pisica si aveti ocazia sa vedeti cati prieteni va sunt prieteni cu-adevarat.
• Ii cunoasteti pe organizatori care, cum am zis, cica sunt o gasca foarte misto.
• Va intalniti cu mine.
• Agatati ceva. Vorba aia, banul la ban trage, iar pisica la… ma rog, intelegeti voi.

Si, in cel mai rau caz, daca nu se intampla nimic altceva, tot puteti sa sunati un prieten eneglez si sa-i povestiti unde sunteti. Ar trebui sa fie o conversatie memorabila.

In incheiere, inca un strop de reclama. Intru eu, intr-o zi, pe blogul unui camionagiu. M-am gandit ca o sa gasesc tot soiul de povesti picante cu autostopiste, politiste, traseiste si alte -iste. Nici gand; doar istorisiri moralizatoare, cate-un sfat pe ici, pe colo si cam multe filme pentru gustul meu, mai ales ca-s toate decente. Ba chiar il suspectez pe individ ca n-are niciun camion si e doar un sofer de rand. Ma rog, dincolo de acest neajuns, tipul povesteste cu umor, reuseste sa nu-si bage nimic in prostii de pe sosea si, per total, daca am sta toti sa citim ce scrie si am si baga la cap, fac pariu ca am regasi, cumva, placerea condusului.

Cu acest gand bun ma aliniez si eu la atitudinea generala de sarbatori si va urez un Paste fericit si, in general, cam ce va doriti voi. Iar de marti ne intoarcem la poantele despre grase.

Painkiller

________________
*From Dusk ’till Dawn. Daca n-ati vazut filmul n-o sa beau niciodata vreo bere cu voi.

Hai sa v-o zic pe asta acuma, pana nu incepeti sa beti de Sarbatori, ca pe urma nu mai pricepeti nimica. Sa ne concentram, da?

Se da paradoxalul Centrum (ceva marca de vitamine), care face un spot TV. Acuma, nu stiu sa va spun precis ce e in spotul ala, pentru ca initial nu am fost atent, iar pe urma am fost ocupat sa procesez. In esenta, e o tipa care spune ca la inceput nu a fost convinsa de beneficiile vitaminelor astora, dar cand a filmat spotul a devenit curioasa, le-a incercat si chiar functioneaza. Iar io am, pe chestia asta, trei intrebari:

1. Poate ca respectiva poate calatori in viitor, drept pentru care a vazut ca vitaminele chiar i-au fost de folos; in cazul asta vreau sa stiu: femeile viitorului poarta sutien?

2. Poate ca filmarea a durat suficient de mult incat sa inceapa sa simta beneficiile vitaminelor; in cazul asta vreau sa stiu: de ce nu au facut un spot combinat, vitamine+mancare+bauturi+hartie igienica+pilonul II de pensie?

3. Poate ca explicatia e mult mai simpla: cu ce naiba a fost stropita iarba?

In anii trecuti, toata lumea facea reclame specifice Sarbatorilor. Ideea de baza era ca produsul lor era cadoul perfect de Craciun. Nu conta ca vindeau cuie sau ata dentara, erau cadoul perfect! “Creditul pe viata de la Banca Noastra - pentru cele mai minunate cadouri pentru cei dragi“. “Anul trecut am fost balonata si n-am putut deschide cadourile cu fiul meu. Acum mananc iaurt si nu mai am probleme. Tranzitul intestinal e cadoul pe care mi l-am facut anul asta“. Si asa mai departe.

Ei bine, in acest an e trendy sa il folosesti direct pe Mos Craciun in reclamele tale. BestJobs trimite mailuri in care Mosul te invita sa intri in lista lui de contacte. eMag e recomandat, ce mai incolo-incoace, direct de Mos Craciun. Nu-stiu-ce ciocolata e preferata lui Mos Craciun. A ajuns, saracul Mos, mai ceva ca marii fotbalisti.

Mi-e si frica sa deschid folderul de spam: “Doamnei Craciun ii plac sculele tari ca piatra. Ia Viagra si poti sa i-o tragi toata noaptea!” “X-Cialis: de doua ori mai puternic decat Viagra! Ia o pastila si poti sa i-o tragi doamnei SI lui Mos Craciun!” Sunt curios daca n-au schimbat reclama aia de la Universitate, pentru clinica de proctologie: “Declaratiile clientilor nostri: <Cand nu ai hemoroizi, sacul cu jucarii nu mai pare atat de greu!>”

Am fost la un show de stand-up comedy, cu Dan Badea (care e cadoul perfect de Craciun!*). Singura chestie care a umbrit experienta asta a fost ca bausem niste bere. Si, fatidic, a trebuit sa merg la baie - lucru mai dificil decat s-ar crede, in timpul unui show de comedie. Propun ca, pe viitor, toti comediantii sa includa in program si o gluma despre mersul la baie. Ca sa poata spectatorul sa mearga fara ca gestul sa aiba alte semnificatii.

Scaunele de bar sunt inventia Diavolului. Cine altcineva ar inventa un lucru instabil, incomod, inalt de doi metri, si ar spune “Boooon, acum la ce sa folosim asta? Gata, stiu! sa punem lumea sa stea pe el cand bea!” Daca vrei sa fii politicos cand iti e prezentata o femeie, trebuie sa te dai jos ca sa poti sa te ridici in picioare. Daca iti cade pe jos bricheta mai bine te lasi de fumat decat sa cobori dupa ea. Daca stai pe un scaun din asta si vrei sa mergi la baie, e ca si cum toaleta ar fi la etajul de sub tine. Mai intai trebuie sa cobori si, cand ala de pe scena face o pauza, sa pornesti spre toaleta.

Si uite-asa, incet-incet, terminam si cu anul asta. Ce sa va zic, in anul care vine sa fiti un pic mai buni, cei din jur sa fie un pic mai isteti si o scoatem noi cumva la capat. Pana atunci, va doresc sa va aduca Mosul lista lui cu fete rele. Fie, sau cu baieti, ca e Craciun pentru toata lumea.

Click pentru felicitarea la dimensiuni mari

___________________

*  Da, stiu, ambiguitatea e intentionata. Presupun ca daca vin 2-3 tinere la el cu “te vreau gol sub pomul meu“, n-o sa-i mai pese daca are sau nu sala plina.

E criza, baieti, sa bagam reclame!

Se da pe neste posturi o reclama la Perwoll negru. Intrebarea mea: cine a fost cu ideea de a pune in reclama si “recomandat de Jolidon“? Acuma, de cate ori vad la supermarket vreo domnisoara cu un flacon de Perwoll negru, o sa imi inchipui, fara sa vreau, ca are niste chilotei spalaciti, de un negru prafos, si ca vrea sa le reimprospateze culoarea.

Baietii si fetele de la Whiskas au argumentul suprem pentru a le cumpara produsele: “Pisicutele ar cumpara Whiskas“. Impecabil! Rationamentul e atat de curat, incat ar trebui utilizat si la alte categorii de produse. La tampoane, de exemplu. Sau hartie igienica.

As vrea sa scriu ceva despre reclamele cu Carcotasii, dar nu prea am ce. Pentru ca nu am rezistat sa ma uit. Serios, a rezistat cineva pana la sfarsitul reclamei? Cred ca initial trebuia sa fie un singur spot, dar l-au impartit televiziunile in mai multe bucati, ca incepea aparatura sa fumege de nervi.

Pe tricourile nationalei feminine de handbal troneaza, mare, sigla Persil. (Pentru barbatii din public, e vorba de o marca de detergent). Unu la mana: vedeti, ba, si voi ma faceati pe mine misogin! Doi la mana: cine pana mea a avut ideea asta? Oricum la handbal feminin se uita, nu-i asa, doar barbatii. E ca si cum ar face careva reclama, in Playboy, la absorbante. Si cand te gandesti ca astia au drept de vot.

Noul slogan Ciuc: “O apa dintr-o mie, pentru o bere dintr-o mie“. Acuma, nefiind bautor de apa, nu pot decat sa-mi dau cu presupusul, dar imi inchipui ca “o apa” se refera la sursa apei folosite pentru o anumita chestie. Pe de alta parte, fiind bautor de bere, afirm cu tarie ca “o bere” se refera la o cantitate de bere distribuita individual, intr-un recipient etans. Asta inseamna, pentru cititorii care au consumat, deja, Ciuc, “Dintr-o mie de beri Ciuc, una e facuta cu apa de calitate“. Aveti, ba, grija cum folosit cuvintele, ca uite-asa va treziti insurati fara sa va dati seama!

In alta ordine de idei, mai terminati cu apa de izvor din bere. Puteti sa localizati izvorul cel mai izolat din tara, ca tot se gaseste vreun braconier sa faca pipi in el. Io astept o reclama la bere gen “facuta cu apa de robinet, dar am filtrat-o cum trebuie“.

Cred ca responsabilul cu reclamele de la Orange e insurat. Pentru ca aplica formula “Zi ca ei si fa ca tine“. Sau, in cazul asta, “Oferta zilei, valabila doar azi si maine“. Sa vezi haos daca o avea asta nevoie, vreodata, de pilula de dupa. Iaca si poza, sa nu ziceti ca vorbesc prostii.

Boon. Dincolo de publicitatile astea:

Exista vreun Oscar al prezentatorilor de emisiuni meteo? Nu de alta, dar de la o vreme se chinuie toti sa transpuna pe sticla emotii adanci, trairi intense, pasiuni arzatoare. Am cunoscuti care au fost mai putin entuziasmati, la propria nunta, decat e fatuca de la ProTV cand vine ploaia.

Cica Papa (de la Roma) ar fi anuntat ca ii place melodia Uprising, a trupei Muse. Sincer, am fost surprins. In general, nemtilor din generatia lui nu le place ideea unor tineri care marsaluiesc, scandand “We will be victorious!“.

M-am dus la o intalnire cu un nene de la o agentie de recrutare. Intra omul in birou “Auzi ma, tii minte cum te-am tinut io in spate la concertul ala?” Ce poti sa-i mai raspunzi, decat “…un angajament pe termen lung, care sa-mi permita sa ma dezvolt, personal si profesional…“.

Nene, pana ieri nu participasem la niciun concurs la vreun post de radio, dar am ajuns la concluzia ca e o experienta senzationala! Cu conditia, desigur, sa castigi. Ma rog, presupun ca e asa, pentru ca eu n-am castigat.

E, cum stateam io in masina si ascultam City FM (aviz lu’ Papa, astia dau si piesa aia de Muse), se anunta un concurs. Si rationez eu fulgerator: Imi trebe un hard extern? Imi trebe. E Mihai Cioceanu asta haios? Este. Sunt io destul de istet ca sa castig un concurs? Oho, si Nobel-ul, daca imi pun mintea. Pac! Pun mana pe telefon, sun, Mihai raspunde si incepem sa vorbim. Si sa concuram, cum ar veni. Si se intampla urmatoarele lucruri, in urmatoarea ordine aproximativa:

1. In timp ce vorbeam cu omul ala, incepe sa tot zornaie telefonul, ca sa ma anunte ca am o carca de apeluri pe cealalta linie.

2. Pierd lamentabil. (Ma rog, doar io ma lamentez, tipa care a castigat cred ca e destul de multumita.)

3. Mi se ofera ocazia de a alege o melodie, in calitate de nou-venit. Pana mea, am CD-ul cu ei acasa, mie dati-mi hardul!

4. Inchid si observ ca am primit, pe langa telefoane, si SMS-uri. Spicuiesc: “Ce porti in clipa asta?” “Got ur ass kicked by a girl” “Looooooser!” “Radio contest fail“.

5. Vorbesc cu vreo doi amici. Concluzia lor comuna: “Lasa, ba, macar ai ce scrie pe site-ul ala al tau“.