Vișine femeile

sau

Care e asemănarea dintre femei și (culesul de) vișine

Pentru că în rest le-am rezolvat pe toate, am fost să culeg vișine. It’s a peacefuck peaceful life.
Și când stai cocoțat acolo-n pom, la ce să te și gândești? Nu, nu te gândești la femei, ci la cum să faci să nu cazi și să-ți rupi gâtul.

La femei te gândești după primul sfert de oră, când capeți tupeu că reușești să rămâi în pom. Și pentru că-ți plac listele, dacă pomul e suficient de mare iar recolta suficient de bogată, apuci să faci o listă cu asemănările dintre culesul de vișine și agățatul de femei.

Dacă îți dai interesul, pleci zgâriat pe spate.

Adică na, dacă stai la sol și-ntinzi și tu mâna pe unde ajungi, pleci cu pielea intactă – și, probabil, cu prea puține vișine ca să te bucuri de ele. Dar dacă ai intenții serioase, ești aplicat, cum zice americanul, te urci în pom și te bagi printre ramurile cele mai dese ca să ajungi la fructele cele mai dulci. Și ramurile alea te zgârie, da’ ție nu-ți pasă, că ai ceva de rezolvat.

Mă rog, în ambele scenarii la final tot pleci acasă.

Dacă te lăcomești, te alegi cu picioarele rupte.

Te-ai urcat, ți-ai dat interesul, ai cules tot ce-ai prins, dar spre vârf acolo mai sunt niște vișine. Și vișinele apetisante, și crengile subțiri. E, faza cu viața e că-ți dă semne. În acest caz punctual, semnul e că nu e cazul să culegi chiar toate vișinele. Sigur, la bere lumea se laudă cum a ignorat semnele cu mare succes. Pentru că restul, probabil, stau toți acasă cu picioarele rupte. Până la urmă, contează cât noroc îți închipui că ai.

Cam la fel și la femei, cu diferența că semnele sunt ușor diferite. Poate un băiat care te-așteaptă să vorbiți despre logodnica lui. Poate un „șase, vine Titi” pe care e bine să nu-l ignori. Mă rog, și aici e o linie fină și tu decizi cât de departe treci de ea. Până la urmă, contează cât noroc îți închipui că ai.

Asta se leagă bine de faptul că

Trebuie sa accepti că nu ajungi la toate.

„Prea binele e dușmanul binelui”, zicea un filosof. „Bă uite-o pe aia ce piesă e”, zicea Octă. Șansele să culegi toate vișinele pe care le vrei sunt slabe de tot. Ca să reușești ai nevoie de scări și proptele serioase. Dacă nu ai, măcar să fii înalt. Dacă nu ești, măcar să nu fii gras. Dacă n-ai nici proptele, nici mâna lungă, nici nu ești înalt, ești și gras, singura ta șansă e să fii foarte norocos. Altfel mănânci de pe jos.

Dar nu dispera,

Uneori alea de nu arată grozav sunt mai dulci ca alea frumoase

Știi cum e, alea pe care nu le ajută aspectul compensează prin gust. Și, în mod egal, alea pe care natura le-a răsfățat prea mult nu-și mai dau interesul. Deci poți să-ți pui burta la cale și cu alea care nu-s de festival.

Sau cel puțin așa-ți spui tu, mai ales dacă nu ajungi la alelante.

Unele au viermi.

„Ewwww bă Painkiller, ce scârbos, cum poți să zici așa ceva? Da, e adevarat, dar cum să zici asta?”

Face parte din viață. Zic pentru că au. Deci ferește-te. Iar dacă nu te ferești destul măcar nu da și la celelalte.

Trebuie să fie nici prea crude nici prea coapte

Băi, crude nu e bine. Dacă le mănânci crude te duc ăștia într-un loc special în care să te tratezi. Sigur, nu ăsta ar trebui să fie motivul pentru care le eviți, ci pentru că știi că nu e bine. Dar important e totuși să le eviți, indiferent de motiv.

Alea coapte, ce să zic, e mai relache aici. Ține mult de gusturi și de ce intenții ai cu ele. Vrei o vișinată, o dulceață gospodărească, să te bucuri de ea acasă la tine? Ok, tu decizi. Vrei să le mănânci în oraș? Mai greu, îți cad pe jos în club, te murdărești pe degete, e complicat.

Daca vrei poti sa le stropesti :D

Heh, în mod consensual, da?

Dacă stau și mă gândesc mai e loc de o semnificație aici, unele vin deja stropite și pline de chimicale. Pe sensul ăsta e important să nu fii tu ăla care le stropește și să ai grijă să nu te otrăvești. Deși așa te întărești de stomac.

Cand ai prea multe dai la vecini

Asta o pun aici, la finalul listei, doar pentru exhaustivitate. Că vișine am dat, dar femei n-am avut niciodată prea multe. Dacă stau și mă gândesc bine nu am avut nici măcar destule. Da’ presupun și eu.

Poftă bună!

Painkiller


Imagine de Burak Tonç, de pe Unsplash

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

Comentează