Cel mai neașteptat efect al pandemiei, asupra mea cel puțin, e că am început să evit condusul în oraș. Mi se par mai puțini, dar mai proști și mai răi, iar eu nu mai am răbdare.
De exemplu, de vreo doi ani mă duc la sală cu bicicleta, din primăvară până toamna; iarna mă duc frumos cu tramvaiul. O fi pentru că e mai relaxant să se enerveze doar vatmanul; o fi pentru că nu mai caut loc de parcare; o fi pentru că așa mă recuperez la o bere, după? Cine știe și ce contează. Important e că era mai stress-free. De ce spun „era”, mă întrebați?
Tocmai m-au trecut 25 de ape din cauza tramvaiului 25. Și nici măcar nu e tramvaiul meu!
Nu știu exact câte tramvaie or fi trecut, că mă uitam doar dacă e ce-mi trebuie mie și pe urmă îmi vedeam de treabă. Am început să mă uit mai atent la numere când mi s-a părut că aștept cam de multișor.
Primele doua 25-uri au venit unul după celălalt. Aproape că aș fi zis că e un glitch ca în Matrix (primul film), dar în al doilea tramvai era o vatmaniță. Vă dați seama ce dexteritate au vatmanițele, toată ziua cu mâna pe maneta aia?
A mai venit un altceva, pe urmă vatmanul din al treilea 25 m-a fixat cu privirea până a trecut de mine. M-am simțit ca în filmele alea de groază, când tablourile te urmăresc prin cameră, în loc să se uite unde le-a pictat autorul. Cum s-o fi simțit vatmanul nu știu, cu unul care se uita la el cu gura căscată.
Al patrulea 25 a trebuit să aștepte până a plecat al treilea, că nu avea loc să intre în stație. Am început să fac permutări ca în Pendulul lui Foucault. De câte ori intră tramvaiul meu în 25? Oare pot să merg 10,2 stații? Ce literă e a 25-a în alfabet? Dacă adun ordinea literelor RATB ce iese?
A mai trecut ceva, pe urmă 25. A coborât o roșcată. Mi-am dat seama că nu am fost deloc atent la lumea care cobora. Toată povestea asta ar putea avea legătură cu unii care călătoresc între dimensiuni, iar eu habar n-aș avea, că am stat să număr tramvaiele și literele alfabetului. Ț.
Încă ceva, încă un 25. Dacă mi-e menit să urc în 25? Dar dacă e un test și de fapt trebuie să NU urc? Ce ciudat se pronunță numărul ăsta, do-uăș-cinci.
Gata, a venit tramvaiul meu. Acuma nu îmi vine mie să mai urc, sunt prea curios. Câte 25-uri pot, fizic, să mai vină? Dar dacă e ultimul tramvai de azi, iar după el o sa vină doar 25-uri? Dacă e ultimul din lume?
Până la urmă am urcat și m-am dus până în spatele tramvaiului. Din urmă se apropia, rapid, un 25.
Concluzie
Nu știu ce s-a întâmplat și ce semnificație are, dar acuș vine 25. Ianuarie, nu tramvaiul. Și am de gând să beau 2,5 beri cu ocazia asta. Ceea ce vă urez și vouă.
Serios, în cel mai bun caz o să fim cu totii parte din ceva măreț. În cel mai rău caz o să bem niște bere.
Painkiller
