De profundis XXII

Eh, macar o sa am mai mult timp de scris :)

Voua va trimite lumea poze cu copii? Ca mie imi trimit tot mai multi prieteni. Sa ne-ntelegem, nu poze ia-uite-ce-copil-sexy, ci poze ia-uite-l-pe-fi-miu. E, pozele astea de parinti mandri sunt de doua feluri: poze cu copilul care urla (cred ca prietenii mei sunt niste parinti denaturati, pruncul urla si ei regleaza expunerea) si poze cu copilul care rade sau, ma rog, are o stare generala de buna-dispozitie. Chestie care, intr-un final, de intristeaza nitel. Pentru ca iti dai seama ca puslamaua aia sta toata ziua cu nasu-ntre ţâţe.

Ma rog, cica invidia e un sentiment nedemn. Sa revenim. Noi, astia care am apucat sa crestem, stim ca dupa copilarie toate lucrurile o iau la vale. Si ca viata iti da cate-o scatoalca dupa ceafa cand nici nu te-astepti. De exemplu, cand ai niste blugi noi. Dupa cum stie orice barbat care a baut, la viata lui, cu un paharel prea mult, blugii cu fermoar sunt uneltele diavolului. Ce nu stie, insa, toata lumea e ca si cei cu nasturi sunt la fel. Ce, credeti ca popii poarta de prosti sutanele alea?

Sa va povestesc. Era o seara placuta, eram intr-o carciuma cu niste prieteni si cu niste blugi noi. Dupa o vreme a trebuit sa ma duc la toaleta. Ajuns la toaleta, mi-am adus aminte ca nu pot sa ma deschei doar la prohab – daca nu deschei si primul nasture, ma chinui vreo 5 minute pana deschei nasturii ceilalti. Drept pentru care m-am trezit in fata urmatoarelor variante:

 1. Incep sa ma deschei din timp.

 AVANTAJ: Cand ajung la pisoar sunt pregatit, imi fac treaba si plec.

 DEZAVANTAJ: Sunt la coada. In fata mea e alt barbat. In spate alti cativa. Plec ori batut, ori… nu e bine.

 2. Astept sa ajung la pisoar si de-abia acolo incep sa ma deschei. Chiar daca dureaza mult.

 AVANTAJ: Asta e procedura standard. Asa se procedeaza. Nu e nimic dubios in asta.

 DEZAVANTAJ: Vreo 5 dezavantaje. Cati barbati asteapta sa termin si sa le vina randul. Plec batut. Ceea ce e mai bine ca varianta 1, dar tot nu e OK.

 3. Deschei toti nasturii.

 AVANTAJ: Rapid si eficient.

 DEZAVANTAJ: Imi cad nadragii pan-la glezne. Si parca n-as intoarce fundul gol la barbatii aia care asteapta sa le vina randul. Ma rog, eu nu judec pe nimeni…dar nu vreau sa risc. Plus ca, sa nu uitam, am baut. Bombeurile le mai cureti cumva…

 Doamna, daca cititi cumva: nu am avut idee ca zidul ala era de la casa dumneavoastra. Si nu mai scoateti canişul negru la plimbare noaptea.

 Ultimul racnet in materie de „da draga, bine draga, ai dreptate draga” sunt benzile alea pentru nas, care te ajuta sa nu mai sforai. Stiti despre ce vorbesc, nu? Pana mea, uite un exemplu despre cat de important e sa gandesti nitel in perspectiva. In doi, trei ani o sa fie plina tara de femei odihnite si barbati cu nasurile borcanate.

 O privire pe fuga in lumea fascinanta a marketingului: niste baieti vand produse „quality”. Pardon, sa fiu mai exact: vand SI niste produse „quality”. Cat de bazat trebuie sa fii sa ai 20 de produse, din care 5 in seria „quality”? „Buna ziua, avem o gama larga de produse: puteti alege intre prezervative si prezervative care nu se sparg.”

 O fata pe bicicleta este un lucru cu un potential enorm. Serios, repetati dupa mine: „o fata pe bicicleta”. Este? Parca adie o briza primavarateca, se aude un ciripit pe undeva, incep sa pocneasca mugurii de salcie… Ce naiba a mers prost? Unde te uiti, vezi numai grase pe bicicleta. Stiti cum intra o sfoara in carne, daca strangi prea tare? E, despre asta vorbesc, dar inchipuiti-va o bicicleta in loc de sfoara. Cred ca sunt luni bune de cand nu am mai vazut o bicicleta in bataia directa a soarelui. Cred ca de-aia au interzis astia bicicletele in parcuri, ca sa-i protejeze pe pensionari. Ca na, batranii se misca mai greu, n-au timp sa fuga si cade cate una de-asta pe ei.

 Legalizarea avortului nu e suficienta. Ar trebui sa-l facem obligatoriu in anumite cazuri. Stiti podurile alea construite pe DN1, in dreptul mall-ului si mai incolo? (Nici nu mai zic, au fluidizat alea traficul de zbarnaie). E, hai sa va zic o povestioara. Exista undeva niste cetateni care au vazut podurile astea. Si care au vazut ca alti cetateni parcheaza sub ele. Si vazand ei lucrurile astea, au rationat dupa cum urmeaza: Avem niste loturi cu beton pe ele, care nu pot fi folosite la nimic. Avem masini de ne sufocam de ele. Avem parcari, in tot orasul, cam cate clase are Vanghelie. Ce e de facut? Simplu: sa futem niste stalpi pe marginea loturilor, ca sa nu mai poata parca nici dracu’. Soferii pot sa-si bage-n fund masinile…sau daca-s grasi, sa vina cu bicicleta. Cat costa stalpii? Nu conteaza, ii platim din banii lor.

 Cu acestea inchei, urandu-va un calduros „Sa moara prostii!”