De profundis VI

E drept ca am tot fost pe fuga, dar tot au apucat sa se intample o serie de chestii in jurul meu. Hai sa vedem, vorba directorului meu din liceu, de data asta ce s-a mai intamplat.

Cea mai importanta (si proasta!) veste e ca ne asalteaza grasele. La propriu. Asa cum povesteste Evenimentul aici, fotomodelele prea slabe nu au voie sa participe la saptamana modei de la Madrid. Chestia care ma scandalizeaza peste masura este motivul: ca sa nu aiba influente negative asupra tinerelor fete care, astfel, s-ar stradui sa le imite. Protejam, cum ar veni, sentimentele fragile ale fetitelor grase. Adica fetele alea mananca saptamanal de trei ori greutatea mea, dar au sentimente fragile. Iar rationamentul logic al povestii e uluitor: e ca si cum ai decide sa desfiintezi premiile I, II si III in scoala primara pentru a menaja sentimentele reptentilor.

Continuand seria vestilor bune, am avut o discutie cu niste prietene privind drepturile homosexualilor, discriminarea si altele asemenea. Iar fetele ziceau ca trebuie sa ii acceptam asa cum sunt si sa le acordam toate drepturile, nu sa le intoarcem spatele, hehe. Acuma, io personal sustin activ homosexualitatea numai daca ambele gagici arata misto, dar ca principiu sunt de acord ca fiecare face ce vrea. Numai ca in urma discutiei s-a ajuns la concluzia ca eu, daca vreau sa fumez, trebuie sa ies din camera, in timp ce un tanar cu tocuri cui, ciorapi de plasa, brasiera si peruca multicolora are tot dreptul sa fie acolo. Si daca fac vreo gluma tot mie mi se zice ca-s magar si ca am prejudecati.

Ati observat ca, de ceva vreme, multe companii de taxiuri te pun sa asculti un post de radio cat stai pe hold? Mi sa parut o chestie interesanta pana cand operatoarea a revenit in mijlocul unei stiri foarte importante. Mai aveam un pic si ma rasteam la ea „femeie, ce faci, pune-ma inapoi pe hold ca tocma ziceau aia unde au aparut pozele nud cu Miss Univers!”

De vreo doua luni nu am mai deschis televizorul aproape deloc; daca stau si ma gandesc singurul motiv pentru care nu renunt la abonament e ca ma tem sa nu primesc, a doua zi, un telefon gen „da repede pe programul cutare, sa vezi…”. OK, recunosc, pe langa asta mai exista si speranta reintroducerii Fashion TV in grila de programe.

Oricum, una din putinele chestii care mi-au retinut atentia a fost spotul pentru Credinstant de la UniCredit. Pentru aia care nu urmaresc reclamele si ii lasa pe publicitari sa moara de foame, rezumatul e cam asa: daca vrei sa cumperi vreunul din produsele pe care le-ai vazut in calupul respectiv, du-te la Unicredit etc. etc.. Ideea nu e rea deloc dar, la fel ca in bancul ala cu orgia, ar trebui sa se organizeze nitel. Pentru ca in alea doua sau trei calupuri pe care le-am vazut, celelalte produse erau Pepsi cu lamaie, snacksuri Lotto, Dero 2 in 1 si noile absorbante OB. (apropo, am impresia ca acum au invelis de teflon, ca prea alunecau in demonstratia aia). Pentru ca, sincer, se pierde tot efectul. E ca si cum ai incerca sa vinzi un produs de slabit in timpul saptamanii modei de la Madrid. Defileaza grasele, si pe urma apare mesajul tau: „vrei sa arati si tu ca un fotomodel? cumpara produsul revolutionar…”

Din categoria „Romania si lumea care o inconjoara”, am primit o vizita a presedintelui Coreei de Sud. Am aflat asta de pe droaia de panouri publicitare care au impanzit orasul si care anuntau, pe langa asta, si ca firma Kia Motors ii ureaza un calduros bun-venit. Foarte frumos, era si timpul ca outdoorul sa se adreseze si altor publicuri decat cientii directi. Urmeaza, probabil, noi machete, cu mesaje ca „Iubito, era o colega de servici, pe cuvant” – semnat Ion; „Casa de copii numarul patru ureaza bun venit delegatiei belgiene” sau „Muie Dinamo si Dan Voiculescu”, semnat cu o cruce. Crucea Andrei Saguna.

Dn aceeasi categorie, Bucurestiul va fi gazda summitului mondial al francofoniei. Adica al tarilor care imbratiseaza limba si cultura franceze. Pentru a marca acest eveniment, se va incerca doborarea recordului pentru numarul cel mai mare de persoane care se predau individual si simultan. Surse din administratia franceza au declarat: „chiar daca ne predam de pomana, fara sa doboram vreun record, macar scapam cu viata”. Urmeaza o masa traditionala, cu bratwurst si bere nemteasca de calitate.

In incheiere, sunt curios de ce morcovul e mai portocaliu decat portocala. Orice pareri, mai mult sau mai putin avizate, despre subiect sunt binevenite. Rezultatele vor fi comunicate ulterior.