Ce m-a mai preocupat in ultima vreme:
A observat cineva situatia stranie care se creaza la concertele trupelor cu solista? Adica, am fost la viata mea la destule concerte, dar recent am realizat ca nu fusesem decat la trupe cu voci masculine. Si cand am fost, in sfarsit, la concertul unei trupe cu gagica, mi-a fost oarecum jena sa cant odata cu ea. Melodii extraordinare, versuri pe care le stiam aproape pe de rost, dar cum pana mea sa ma apuc sa cant despre cum imi astept io iubitul?! Sau sa vezi un burtos cu plete, care canta ca i-au luat astia sotul la oaste? Ceva nu e in regula.
Intr-o nota ceva mai pozitiva, mi-am dat seama ce slujba misto au cei care se ocupa cu reflectoarele. In special aia care au in grija un singur reflector, din ala imens. E drept, lumea poate face misto de ei, ca umbla cu o scula care arata ca un tun cu neutroni sau ca telescopul Hubble, dar are inauntru un simplu bec. Insa amuzamentul trebuie sa fie imens. Sa se joace de-a Razboiul Stelelor (ala de pe scena, cu haina de piele, e Vader), de-a vanatoarea (cei de la tehnic sunt ratele), sau mai stiu eu ce-i trece prin cap. Cui ii mai trebuie munca de birou?!?!
Tot nenea asta de la reflector e un prieten inestimabil al artistului de pe scena. Sau ar trebui sa fie. Pentru ca poate, pentru o bere, sa ii bage reflectorul in ochi spectatorului nedisciplinat. Face vreunul poante in public? Zap, ii baga reflectorul in ochi. „Da, domnul din spate, spuneati ceva?” Ce tare trebuie sa fie.
In alta ordine de idei, am remarcat, in ultima vreme, ca mersul la baie in carciumi (poate si in alte locuri publice, nu stiu) este o treaba tot mai complexa si mai dificila. Drept pentru care niste minti binevoitoare s-au gandit sa ajute consumatorul, punand o droaie de instructiuni. „Apasa aici” „Aruncati hartia la cos” „Trageti de hartie pana se blocheaza” „Apasati maneta”. Si altele. Care-i faza? Te pomeni ca povestile alea sunt adevarate, si de la un moment dat bautura tampeste?! Cred ca cea mai buna cale de a afla e prin observatie directa. Cu prima ocazie, o sa schimb indicatiile in „Trageti de buton”.
Mare curiozitate ce am io in legatura cu lentilele de contact: Ce faci cu ele in situatii in care nu esti…erm…in deplinatatea facultatilor? Cand esti mahmur, de exemplu. Adica, e greu sa-ti inchipui un tanar ciufulit, cu o durere de cap monstruoasa, chinuindu-se sa-si puna lentilele? Pai ala nu le pune, le infige direct in globul ocular. Sau, de exemplu, cand agati (Doamne-ajuta!) o gagica intr-o carciuma, si o duci acasa. Daca porti ochelari, ii arunci pe undeva, si cu putina bafta ii gasesti in acvariu, dupa canapea sau in rotweiler. Dar daca ai lentile de contact singura sansa e sa-ti dai o palma serioasa dupa ceafa. Sau, desigur, sa speri ca nu o sa iti cada in timp ce te desfasori.
Daca stau si ma gandesc, povestea aia cu indicatiile din toaletele de carciumi ii afecteaza cel mai mult pe copiii nostri. Noi, de bine de rau, am prins vremuri in care nu aveai indicatii: trebuia fie sa intuiesti, fie sa improvizezi. Dar copiii care de-abia gusta din minunatiile noptilor pierdute in carciumi o sa se obisnuiasca asa. Sa vezi ca astia n-o sa fie in stare sa isi faca nevoile pe camp.
Ai naibii, pe femei n-ar pune indicatii din astea! Pun numai pentru chestii dificile, cum ar fi trasul apei!
Am primit, de curand, un mail care se cerea trimis mai departe. Daca nu il trimiteam, cica urma o perioada de abstinenta sexuala de 10 ani. Daca il trimiteam, cica urma „…no comment”. La directia pe care au luat-o lucrurile in ultima vreme, in cazul meu „…no comment” inseamna, probabil, ca o sa calc in rahat, sau asa ceva. Acum caut o asistenta, pentru a demonstra ca povestea aia cu abstinenta timp de 10 ani e o aiureala.
