De profundis, XXIII

Uite, ba, sa mai zica cineva ca sunt neserios. Daca spun ca scriu mai des, pai chiar spun!

Hai sa vedem ce maruntisuri ne mai lumineaza existenta.

Garnier a scos pe piata un deodorant nou, cu ceva minerale, pe care il promoveaza ca mentinand prospetimea pielii pana la 48 de ore. Sa v-o trag, fix de asta aveam nevoie, sa ii incurajati pe romani sa nu se spele cate doua zile. Parca ii vad pe Gigeii din autobuze: „Hai ca ma dau un pic mai mult si mai fac dus miercuri.”

Apropo de marketing, niste baieti si fete organizeaza niste conferinte sub titlul Hardcore marketing [intre timp linkul a disparut in mod hardcore]. Interesanta alaturare de termeni, desi intr-un fel parca te intristeaza nitel. Ma rog, de parca pericolul de pervertire a copiilor nu era suficient de mare pana acum, cu toata pornografia disponibila pe Internet. Acum ii expunem pe cei mici la grozavii si mai mari.

Apropo de cele mici (sau de pornografie, inca nu m-am hotarat), la Deva, comunitatea emo pierde timpul in Piata Traian, sau cum s-o fi chemand. Se inghesuie si-si plang de mila la picioarele statuii lui Traian. Ciudat, ma asteptam sa stea la statuia lui Decebal, ca pana la urma ala a pierdut.

Apropo de pierdut, e mare pacat ca lasam sa se piarda tot potentialul bipului emis de robotul telefonic. Ma bate gandul sa imi pun un mesaj gen „Nu sunt acasa sau n-am chef sa raspund la telefon. Lasa-mi un mesaj sau suge-mi *biip*”.

Apropo de supt, un moldovean retard mi-a lovit masina si m-am distrat o vreme cu asigurari, service etc.. Chestia asta, in sine, nu e mare lucru; ciudat e ca am tendinta sa le povestesc despre asta altor moldoveni, fie ei retarzi sau nu. Uite-asa scapi de plictiseala.

Apropo de retarzi, sa lasi romanii sa voteze la europarlamentare inseamna sa te joci cu focul. O sa fim reprezentati in Europa, intre altii, de Gigi Becali si Elena Basescu. Ce sa zic, pana acum mi se parea ca noi, romanii, ne scufundam, incetul cu incetul, in rahat. Dar dupa alegeri a devenit clar ca Romania a facut o intoarcere la 360 de grade.

Inauguram o rubrica noua:

Painkiller: viata si opera

Io sunt destept, dupa cum va imaginati, de mic copil. Logica imbatabila, nene, incontestabil.

Ceva aniversare la mine-acasa; musafiri, rude, etc.. Eu am vreo patru ani si vin de-afara cu o nedumerire, pe care o exprim in gura mare: „Ce inseamna „fut”?„. Evident, nici nu intreb bine, ca toata lumea se scarpina in cap si se uita la maica-mea: Tu l-ai facut, tu sa ii explici!

Sta mama mea nitel pe ganduri si incepe sa ma lamureasca: „Uite, nu stiu exact ce inseamna, dar am impresia ca e un cuvant urat, pentru ca am auzit niste tigani folosind cuvantul asta. Asa ca eu zic deocamdata sa nu il folosesti, pana nu ne lamurim, pentru ca probabil e ceva foarte urat.”

La care eu raspund, foarte serios si afectat: „Mda, m-am gandit eu ca e ceva urat, ca asa mi-a zis Hari: „Daca ma mai enervezi, iti fut una peste ochi”.„