Nu va asteptati sa va mai scriu ceva asa curand, este? Ei bine, se intampla sa fiu intr-o dispozitie foarte comunicativa. Pe de alta parte, in utima vreme am fost tare ocupat, asa ca nu mi s-a intamplat nimic notabil. Si cum rezolvam dilema asta? Pai e simplu, ne intoarcem privirile spre acesti oameni minunati care ne inconjoara.
In primul rand, dupa o perioada din asta in care ai fost rupt de lume, cand iti mai ajung la urechi cateva stiri iti dai seama ce goala e viata ta fara ele. Trei exemple scurte:
Un nene face puscarie pentru ca a publicat pe Internet poze porno cu fosta. Aici.
Articolul este incomplet. Versiunea initiala continua cu ceva de genul „Surse care au dorit sa ramana anonime afirma ca dupa ce a comunicat sentinta vehement si cu o vadita satisfactie, judecatorul Morgensson a parasit abrupt sala de judecata, mormaind ceva despre idioti, grase si dureri de ochi”.
Titlu: Teo s-a ingrasat in urma unei mari iubiri. Aici.
Ma rog, e o teapa/un bug, pentru ca articolul zice despre alte chestii. Orisicat, chiar daca articolul ar fi corespuns titlului, ar fi fost extrem de scurt:
„Surse apropiate vedetei (sic!) afirma ca de peste un an de zile aceasta iubeste la nebunie ciocolata”.
Asta ne mai lipsea, inca o scuza pentru grasele lumii. „Nu are legatura cu mancarea. Stii, sunt indragostita!”
Titlu: Patrick Swayze mai are doar cinci saptamani de trait. Aici.
Dincolo de mistouri, cand cineva e pe moarte e un lucru trist. In special daca vorbim de o moarte atat de hidoasa. De aceea ma simt oarecum stingherit spunandu-va cele ce urmeaza, ca sa nu mai spun ca ma tem si de oaresce pedepse de sus. Sau de jos. Dar, la urma urmei, daca nici cu voi nu sunt cinstit, atunci cu cine?
Ei bine, citind aceasta stire am trait simultan doua sentimente.
Primul, acel regret difuz, senzatie de stanjeneala pe care le ai cand moare un om (care nu e arbitru).
Al doilea, o satisfactie malitioasa, ca cel care mi-a chinuit serile „romantice” in care invitatia mea la film nu se desfasura nicidecum conform planului, ca cel cu care am fost comparat, in defavoarea mea, de cate ori incepeam sa cred ca stiu sa dansez, ca cel, in sfarsit, care a reusit sa puna mana pe tatele lui Demi, chiar si fara silicoane, ei bine, ca cel care s-a facut vinovat de toate astea in fata barbatilor din lumea intreaga plateste pentru asta. Dance to that, motherfucker!
Mi-e rusine cu mine.
Boon. Daca aveti, in clipa asta, o parere proasta despre mine, sa stiti ca se poate si mai rau. Adica, io mai vorbesc prostii, dar in realitate sunt o dulceata de baiat. Altii, insa, sunt cu adevarat porci, cum ar fi Tudor. Serios, uite:
Acuma, porc-porc, da’ saracu a avut si ghinion. Ce sanse sunt sa seduci si sa abandonezi o tanara care se va dovedi suficient de priceputa incat sa puna pe picioare o afacere cu mezeluri, si suficient de inventiva incat sa foloseasca asta ca sa ti-o traga?
Gata. Astea au fost observatiile mele, mai ales ca daca mai continui sare lumea la mine ca iau revista presei de la gura altora. Si uite asa ajungem sa inauguram o rubrica noua:
Recomandarea zilei
Da, stiu, nu scriu zilnic, o sa imi spuneti. Adevarat. Dar am stat eu si m-am gandit: nu zice nimeni ca trebuie sa fie o recomandare zilnica. E pur si simplu recomandarea zilei in care o scriu. Ha! Logica mea este inatacabila!
Sincer, nu mi-e foarte clar care e viitorul rubricii sau ce o sa contina ea, cert e ca am simtit impulsul sa va spun despre ceva care m-a luat prin surprindere: Situl lui Cabral. Care este, cum ar veni, un site de negri, hehehe.
Ma rog, nu am nimic impotriva faptului ca e negru. De fapt, imi pare rau ca nu e si homosexual, ca in felul asta scapam de toate acuzatiile de prejudecati si traiam toti fericiti…iar unii dintre noi si cracanati.
Sa revenim. Va recomand situl pentru ca mi s-a parut surprinzator, din cel putin doua puncte de vedere. Pe care o sa le detaliez mai jos.
In primul rand, am fost surprins pentru ca situl mi-a contrazis o parere preconceputa, si anume cea despre capacitatile intelectuale ale omului. Nu l-am intalnit niciodata, nici emisiunile lui nu le urmaresc, dar intuitia imi spunea (flerul meu masculin, daca vreti – si deja asta explica multe) ca tipul nu este tocmai un literat. OK, o fi avand succes pe plan monden, o fi un sportiv bunicel, dar sa fim seriosi – cine se astepta ca omul sa pandeasca o clipa libera, doar-doar reuseste sa mai scrie cateva randuri? In plus, nu fac parte din publicul lui, dar am prins o data „PoveSTIRI Adevarate” si singura impresie cu care am ramas a fost ca la cat da din cap de la o camera la alta, cu siguranta are probleme cu circulatia sangelui spre creier.
Ei bine, surpriza. Un stil coerent, inchegat, vocabular bogat, figuri (de stil) pe ici pe colo…si culmea, mai stie si sa scrie „tenisi”. Cred ca o senzatie similara ai cand treci pe langa un copac si incepe ala sa vorbeasca cu tine.
In al doilea rand, sunt surprinzatoare subiectele. Serios, omul nu se da in stamba cu oamenii pe care ii cunoaste si mondenitatile la care participa (desi, ce naiba, la cate petreceri s-o fi intalnit cu Alexandra Dinu, e imposibil sa nu o fi imbatat macar o data suficient de mult), nu se lauda ca negrii o au mare (asta am auzit-o de la altii, desigur, n-as putea spune daca e adevarat. De fapt sper sa nu fie.), nu zice de blondina aia simpatica de la machiaj (hei, sub toate reflectoarele alea e imposibil sa nu se incinga atmosfera). Nu spun ca ma dau pe spate toate subiectele lui, mai ales alea gen „suntem prea ocupati ca sa mai savuram micile bucurii din jurul nostru” sau „suntem speriati si ne ferim unii de altii” dar, la urma-urmei, fiecare atrage adolescentele de 16 ani dupa cum il duce capul. Si, in rest, temele de discutie sunt obisnuite si variate, exista argumente pe ici pe colo si, ma rog, imaginea generala este normala si credibila, chiar daca iti mai scapa un zambet cand ti-l inchipui discutand politica.
OK, incheiem cu inca un articol, ca nu ma pot abtine. Alina Plugaru, amfitrioana la striptease. Aici.
Pai in primul rand mi se pare o degradare, o scadere a standardelor, cum ar veni. Adica, e ca si cum un bucatar celebru ar prezida un concurs de facut clatite. Ca si cum un tenor ar conduce un cor pentru „Sesame Street”. Ca si cum Schumacher si-ar deschide magazin de biciclete. Ce naiba, pentru ea strip-tease-ul ar trebui sa fie, asa, ceva ce faci dimineata, pana apuci sa iti bei cafeaua si sa te dezmeticesti cu adevarat. Iti vine sa te intrebi, ma scuzati ca sunt direct, „aoleo, afacerea cu futaiul merge prost?”.
Ca si cum nu ar fi destul, am mai citit si articolul. Care graieste asa: cica despre trupa de stripperi „gurile rele spun ca, dupa spectacol, doamnele care dispun de 5.000 de euro pot avea parte de un show privat”. Pai da, ba, sigur ca treaba asta o spun gurile rele. Prostia, domnia si lipsa de talent se platesc! Gurile bune ar completa „…desigur, ei pot fi convinsi sa ofere show-ul privat in mod gratuit”.
