De profundis, XXIX

April 29th, 2010

Am fost la balet. Dupa cum stiu, probabil, burlacii (si cele mai interesante cititoare), termenul “balet” e folosit, zilele astea, mai ales ïn propozitii gen “Hai sa cautam ceva balet” “Ë balet la petrecerea aia?” “Vine baletul!” etc.. Ei bine, de data asta vorbim de balet in sensul clasic al cuvantului, adica niste cetateni care danseaza.

Io, ma stiti, am incercat mereu sa am o minte deschisa, asa ca am acceptat o invitatie la un spectacol de balet. Mai jos, cateva ganduri despre aceasta experienta inedita.

  • Cica toate actele artistice vor sa transmita un mesaj. Acum, ori am io o minte murdara, ori totul facea trimitere la sex. Spectacolul a-nceput cu un tip si o tipa care, sunt convins, mimau un act sexual. Ba ea deasupra, ba pe o parte…iar cand sa-mi zic si eu “bai, perversule, nu te mai gandi la prostii, incearca sa vezi adevaratul mesaj“, ala o pune capra. Ce alt mesaj sa cauti, cand am vazut pe rand doua balerine si un balerin, doi dansatori si o balerina, doua balerine (scena mea preferata!), o balerina singura (ha! stiam eu ca si femeile fac asta!). Ma rog, pe urma a venit randul unor scene de ansamblu si nu mai stiu ce s-a-ntamplat, ca am visat ca joc Duke Nukem.
  • Daca balerinii n-ar purta colantii aia, baletul ar fi mult mai popular. Dar sa nu le spuneti asta balerinelor, ca va bat alea de va sar capacele.
  • Lume multa, nene, la balet. Trei categorii: aia imbracati ca de strand (varianta vestimentara a lui “personalitatea e cea care conteaza”); aia imbracati ca la o slujba de inmormantare, oficiata de Papa, curpinzand un concert al celor trei tenori, totul organizat la Palatul Buckingham si cu participarea a minim 2 sau 3 apostoli; de asemenea, a treia categorie, “mi-am calcat camasa, ar trebui sa fie suficient pentru oricine”. Daca am numarat bine, eram doi.
  • O liniuta separata pentru categoria vestimentara “hors concours”, numita in limbajul curent “aveam niste cearceafuri exact la fel”. Bag de seama ca negrul nu subtiaza chiar orice.
  • Stripteuzele nu au succes pentru ca ar fi barbatii perversi, ci pentru ca e singura reprezentatie live la care nu trebuie sa aplauzi. Ba nene, oricat de mult as aprecia spectacolul, vreau sa bat din palme de trei ori, sa strig un “bravo!” si sa-mi vad de drumul meu. La al cincilea bis incepi sa uiti frumusetea spectacolului si sa injuri balerina care si-o fi adus rudele sa faca atmosfera.
  • Timpanele si, in general, instrumentele de percutie din alama au fost inventate ca sa-l trezeasca pe spectatorul din randul al cincilea. Norocul meu ca apucasem sa salvez.
Da’ mi-a placut, mai merg si alta data :)

 

Si acum alte ganduri despre cei care traiesc pe langa noi:

 

Presupun ca nici eu nu aleg chiar intotdeauna formularile cele mai potrivite, dar macar nu lucrez la Ursus. Serios, oamenii aia nu au gasit alta varianta mai buna decat “Consumati Ursus responsabil“? Acuma toti betivanii o sa se duca la barman “Salut, da-mi si mie un Ursus responsabil, da’sa fie rece!“

 

Baietii care au facut reclama la “Micul Joe cu caramel” au primit o portie mica, mica de minte. Ei zic asa: “Pentru ca lucrurile bune vin in portii mici, i-am pus mult, mult caramel“. E ca si cum te-ai uita, patrunzator, in ochii unei fete si i-ai spune “De cand ma stiu am asteptat sa-mi intalnesc aleasa. Ia zi, ai vreo prietena draguta? Ca m-am saturat sa astept.”

 

Aplauze pentru primarul sectorului 1, Ioan Chiliman. Si pentru consilierii lui. Baietii astia au pus un mesh imens, in care anunta ca “Renovam gratis blocurile din sectorul 1“. E ca si cum cineva s-ar insura, ca sa poata sa beneficieze de sex fara obligatii. Pai ba, de asta merg lucrurile asa cum merg in Romania: politcienii au impresia ca, daca poporul plateste, atunci e gratis!

 

Niste isteti au facut un proiect de lege in baza careia batranii peste 70 sa aiba prioritate la orice fel de cozi. De-abia astept sa faca si bunica-mea 70 de ani, ca s-o trimit la piata.

 

Finally, the random joke for the english-speaker:

 

If those things were called “self-inflating fish”, no man would ever go scuba diving.

 

Painkiller

 

P.S. Nu. Pentru ca eu nu beau Ursus.

Categoria De profundis, English, Oameni in jur, Publicitati | Nicio parere pana acum »

De profundis, XXVIII

April 2nd, 2010

Ba, noroc mare ca se mai intampla bazaconii in jurul nostru, ca ne mai auzim si noi.

Ati observat ca piesele Oanei Pellea incep cu lumina stinsa? Ma rog, nu-s io ala care sa dea lectii de punere in scena, da’ parca ar merge sa mai scurteze nitel introducerile pe intuneric. Nu de alta, da’ daca tin prea mult cumpar caseta, merg acasa si sting lumina.

„Financiarul” s-a apucat sa vanda, odata cu ziarul, seria „Biblia. Personaje si evenimente: de la Regi la Profeti”. Nici nu stiu de un’sa-ncep:

  • De aia merge tara in halul asta, ca aia care invart banii nu-s in stare sa priceapa nici macar Biblia. Sa vedem cum or evolua lucrurile acumn, ca s-a gandit cineva sa le-o explice pe-ndelete.
  • Ala om, nene, care are o carte groasa, dupa care mai cumpara niste carti groase despre prima carte groasa.
  • Culmea ironiei, dintre toate ziarele, tocmai Financiarul s-a gasit sa vanda cartile astea. Ochiul dracului a fost nitel sasiu la faza asta.

Ma scot din sarite aia care se apuca sa-ti explice cum trebuia sa ajungi undeva, dupa ce ai ajuns acolo. E ca si cum te-ar intreba o femeie, in timp ce se imbraca, “Ia spune-mi, tu ai auzit de punctul G?”

Dragos Bucurenci, mi se spune, a declarat ca ar fi bisexual. Eu, s-o zic pe-a dreapta, sunt surprins. Stiu, toti o sa sara “O, pai stiam de mult!” “Parca era nevoie sa mai zica!” “Se vedea de la o posta!” Eu, va zic sincer, nu ma asteptam sa-i placa femeile.

Eu sunt mare fan Kinder Bueno. O fi ceva legat de maturitate, nu stiu, cert e ca ma pasioneaza. De aceea, ca parte implicata, e musai sa comentez despre reclama pe care au nascut-o astia. Ala e, nu-i asa, un produs pentru copii. Chit ca mai vezi cate-un barbos mestecand de zor, pe ei ii intereseaza copiii. (Nu ma, nu-n sensul ala). Adica, daca n-ar fi asa, s-ar putea apuca de maine sa faca lenjerie comestibila, nu? “Tanga din cocolata, de la Kinder!” “Sutiene comestibile pentru toata familia, numai cu Kinder!” Ma rog, ati prins ideea.

E, in conditiile astea, nu vad sensul reclamei. Mai ales ca o-ncheie cu perversa aia, plina de ciocolata pe la gura. Stiti care-i explicatia? Reciclarea. A facut agentia o reclama la prezervative, a picat afacerea, asa ca au trantit repede un carton cu Kinder la final si gata, s-a rezolvat. Ia inchipuiti-va ca la sfarsit zice Durex, nu Kinder, si o sa vedeti ca e fix acelasi lucru. Ma rog, cu diferenta ca ciocolata ne place.

Iata si ce asteptati cu sufletul la gura: noua gluma din seria “Poate ai vostri, ba!“:
Ce face, in clipa asta, un homosexual meloman?
Fredoneaza Oda Bucuriei.
Take your time, think about it. Lucru valabil si in viata.

Come one, come all to the Bucharest Pussy Extravaganza!

Alright, we got white pussy, black pussy, spanish pussy, yellow pussy. We got hot pussy, cold pussy. We got wet pussy. We got smelly pussy. We got hairy pussy, bloody pussy. We got snapping pussy. We got silk pussy, velvet pussy, naugahyde pussy*.

Tineti minte cum va povesteam de diversi amici care ma luau la misto pe motiv de pisica? Uite ca exista dreptate pe lume. Nu, n-am castigat la Loto, nu exista chiar atat de multa dreptate, dar unul din cei in cauza, sa-i spunem “Petronel Iosif”, a ajuns membru cu drepturi depline in SofistiCat, o asociatie a proprietarilor de matze. Asta da ironie a sortii. Ma rog, uimirea initiala mi-a mai trecut cand am aflat ca oamenii aia vorbesc despre convietuirea cu felinele la cate-un paharel de whiskey sau, daca e zi lucratoare, cateva halbe de bere. Cred ca zilele astea ma prezint si eu la usa lor ca sa-i intreb, vorba reclamei, “Got pussy?“.

In fine, sa nu deviem de la subiect. Cetatenii astia organizeaza, in aprilie, o expozitie de pisici (mai multe detalii aici). Sfatul meu e sa bagati un nas pe-acolo (hehehe), pentru ca se pot intampla o serie de lucuri misto:

  • Descoperiti ca va plac pisicile, va luati cate-o pisica si aveti ocazia sa vedeti cati prieteni va sunt prieteni cu-adevarat.
  • Ii cunoasteti pe organizatori care, cum am zis, cica sunt o gasca foarte misto.
  • Va intalniti cu mine.
  • Agatati ceva. Vorba aia, banul la ban trage, iar pisica la… ma rog, intelegeti voi.

Si, in cel mai rau caz, daca nu se intampla nimic altceva, tot puteti sa sunati un prieten eneglez si sa-i povestiti unde sunteti. Ar trebui sa fie o conversatie memorabila.

In incheiere, inca un strop de reclama. Intru eu, intr-o zi, pe blogul unui camionagiu. M-am gandit ca o sa gasesc tot soiul de povesti picante cu autostopiste, politiste, traseiste si alte -iste. Nici gand; doar istorisiri moralizatoare, cate-un sfat pe ici, pe colo si cam multe filme pentru gustul meu, mai ales ca-s toate decente. Ba chiar il suspectez pe individ ca n-are niciun camion si e doar un sofer de rand. Ma rog, dincolo de acest neajuns, tipul povesteste cu umor, reuseste sa nu-si bage nimic in prostii de pe sosea si, per total, daca am sta toti sa citim ce scrie si am si baga la cap, fac pariu ca am regasi, cumva, placerea condusului.

Cu acest gand bun ma aliniez si eu la atitudinea generala de sarbatori si va urez un Paste fericit si, in general, cam ce va doriti voi. Iar de marti ne intoarcem la poantele despre grase.

Painkiller

________________
*From Dusk ’till Dawn. Daca n-ati vazut filmul n-o sa beau niciodata vreo bere cu voi.

Categoria De profundis, English, Oameni in jur, Publicitati, Stella Isabeau Artois | 3 pareri and counting »