Toata lumea se plange, zilele astea, de locul de munca. Acu’ sa ne intelegem, io sunt primul care sa injure munca, in general, dar asta nu inseamna ca nu stiu sa apreciez micile bucurii de la serviciu.

Tocmai de aceea, o sa insir acum cateva din lucrurile marunte care imi fac viata mai frumoasa si care o sa imi lipseasca dupa ce castig la Loto. Pentru ca da, o sa castig la Loto. Si nu, nu ma mai apropii de munca dupa aia. Ati innebunit?

Asa ca urmeaza cele mai importante 7 lucruri pe care o sa le regret. Ca un fel de omagiu: primele sase pentru 6 din 49, si inca unul pentru tragerea speciala, Noroc. Macar gestul asta pot sa il fac si o.

Lucrul unu.

Incep cu colegul friguros. Asta pentru ca deja ii duc dorul, omul fiind transferat in alta parte. Colegul friguros insista sa dea aerul conditionat la maxim, pana la obtinerea unei atmosfere placute, de padure tropicala. Deseori, cand intra in birou dimineata saluta cu un “Aoleo ce ghetarie e aici”.

Un prim avantaj e mentinerea in forma a sistemului imunitar – e demonstrat stiintific: alternanta de temperaturi creste rezistenta. In plus, ma ajuta si pe mine, ca barbat, sa ma bucur in fiecare dimineata de momentul alegerii tinutei. De ce sa fie rezervat numai femeilor? Asa stau si aleg intre camasa cu maneca scurta, daca in ziua respectiva stau mai mult in birou, sau pulovarul cu guler dublu, daca am drumuri prin zapada pana la brau.

Lucrul doi.

Atmosfera generala, care te motiveaza si iti da, cumva, un surplus de energie. Adica, in momentul in care vezi ca toti colegii sunt ocupati pana peste cap, iti iei inima in dinti si faci tu chestia pentru care voiai sa le ceri ajutorul. Si in felul asta ajungi sa iti depasesti, mereu, propriile limite. Ori, nu e asta esenta progresului? Totodata, apreciezi mai mult momentele de calitate, cand isi fac timp si te viziteaza pentru a-ti cere diverse chestii.

Lucrul trei.

Receptionera. Daca m-as apuca de consultanta organizationala as face o avere. Stiti cum toata lumea se plange de rutina la serviciu? Ei bine, io am solutia. O receptionera ca a mea. Are, cumva, talentul de a te tine mereu in suspans, de a-ti atata curiozitatea. De exemplu, cand te anunta ca te-a cautat Adina Nu-stiu-cum. De la ceva firma cu Media. Si ai ocazia sa treci rapid in revista Adinele pe care le cunosti, si asa iti pastrezi ascutimea mintii. Ca s-a demonstrat: daca ti se servesc toate la nas la modul “muieti ti-s posmagii” te senilizezi urgent.

Sau cand iti suna telefonul, raspunzi “alo”, ca omul, si ai ocazia sa porti un dialog interesant si atatator. Care poate decurge cam asa:

“Buna ziua, sunt cutare, cu cine vorbesc?”

“Ah, glumeam, stiti, de fapt nu am copii. Asta, vreau sa spun ca nu am nevoie sa angajez guvernanta. Despre spoturile alea…”

Lucrul patru.

Ideile sefului. Nu stiu de voi, dar pe mine ma inspira oamenii cu idei bune. Nu zic, si cei cu idei proaste ma fac sa ma simt bine, ca sunt mai destept ca ei. Dar cei cu idei bune imi creeaza o stare speciala, ma fac sa intuiesc un potential in mine, e un fel de surpriza placuta. Cam asa trebuie sa se simta colegii elevelor fotografiate: “ia uite ma, sa nu-ti vina sa crezi, ce tate misto avea asta”.

Iar seful meu, ce-i al lui e al lui, are idei bune. Uneori, pe cuvant, ma face sa ma simt mandru de mine. Cand vine cu cate o idee din asta misto si imi dau seama ca imi venise si mie aceeasi idee e ca si cum as primi un fel de confirmare ca uneor ma mai duce si pe mine capul.

Lucrul cinci.

Mailurile. Ah, ce lucru minunat sunt mailurile trimise intre colegi. In primul rand te fac sa te simti bagat in seama, ca au gasit timp, intre doua activitati foarte importante, sa iti trimita “Fw: fw: Re: Fw: [Hott-Blonda de luni sati mearga toata sapamana bine”. Marti.

In al doilea rand, poti sa vezi cine ti-e cu adevarat prieten. Daca din tot etajul ti-au trimis toti mailul, in afara de colegul friguros, e un semn clar ca poti sa sabotezi aparatul de aer conditionat. Si, sa fim seriosi, cine nu se bucura cand ajunge dimineata la birou, deschide computerul si vede 65 de mailuri noi? Daca ai primi doar cate un exemplar din fiecare mail, ai avea cu chiu, cu vai 25-30 de mailuri, si alea aproape toate de serviciu.

In plus, chestiile astea stimuleaza creativitatea si sangele rece. Cand ai un mail din asta deschis si intra cineva in birou, prinzandu-te cu o pereche de bikini lafaindu-se pe monitor, trebuie sa gandesti rapid. Eu personal in cazuri din astea bag repede bikinii in buzunar, inchid mailul si spun ca ma ocup de o cercetare noua.

Lucrul sase.

Importanta. E mare lucru sa ai colegi care sa te faca sa te simti important. Sa iti acorde atentie, sa arate interes, intr-un cuvant sa iti arate ca nu le esti indiferent. Cand intru intr-un birou si ocupantul inchide repede telefonul sau fereastra de pe ecran si imi acorda toata atentia lui ma incearca, recunosc, un sentiment de mandrie. Adica, desi colegii mei sunt atat de ocupati, cand ma duc sa vorbesc cu ei inchid rapoartele la care lucrau sau telefonul doar ca sa ma asculte, inainte sa ma refuze. Asta nu e de ici, de colo. Uneori ma simt vinovat, si imi promit sa ma straduiesc mai mult.

Lucrul sapte.

Ticurile legate de job. Cat de mult mi-ar placea mie noutatea si mobilitatea, adevarul e ca am nevoie, ca noi toti, de stabilitate. Si ce spune “stabilitate” mai bine decat ticurile dezvoltate la serviciu? De exemplu, poti sa te amuzi in sinea ta cand incerci sa comanzi o pizza, seara, de acasa, si nu stii de ce tot intra gagica aia de la Romtelecom si iti zice ceva. Cand colo, formai ca idiotul prefixul pentru exterior.

La fel, cand vorbesti cu prietena si, in incheiere, ii urezi “o zi buna”. Pai sa fim seriosi: “capsunica”, “pisoias”, “puiut” etc. sunt pentru fraieri. Daca vrei sa ii arati ca tii la ea in mod serios, barbateste, ii urezi o zi buna!

Astea sunt lucrurile care o sa imi lipseasca dupa ce castig la Loto. Sau chiar mai repede, ca am impresia ca unul din colegi citeste ce scriu io aicea.

Sau ce se mai intampla zilele astea.
Pai sa vedem. Desi lumea crede ca duc o viata de desfrau, cu carciumi, petreceri si orgii, nu e chiar asa. De fapt, cel mai aproape de o orgie am fost cand am intrat, din greseala, peste doi care si-o trageau. In fine, ideea e ca zilele astea am stat mai mult pe acasa. Adica am mai tras, cu coada ochiului, la televizor. Ce s-a intamplat la televizor?

Incepem cu stirile. Ca sa arat lumii ca uneori sunt serios.

Parlamentul a respins perchezitionarea caselor lui Nastase. Mai mult, inainte de asta au votat ca votul privind perchezitia sa fie secret. Mai cititi odata propozitia daca aveti dificultati. In spiritul paralelelor cu care v-am obisnuit, e ca si cum ai intra la puscarie, si cei mai vechi vietasi voteaza daca sa fii violat sau nu. Rezultatul e pozitiv. Dupa aia voteaza sa renunte la alifie, ca aia e pentru fraieri, pe cand tu esti om serios.

Pe urma treaba cu americanii. Atata ii tot asteptam de 50 de ani, ca nu ar fi fost de ajuns sa ii intampinam doar cu paine si sare. Cu ocazia acordului privind folosirea bazelor militare le-am dat painea, cutitul, cheia de la iatacul nevestei, o lista cu pozitiile preferate si mileul crosetat de bunica, sa se stearga cu el cand termina.

In fine, astea sunt, nu-i asa, niste disfunctionalitati inerente unei democratii tinere. Doar n-o sa ne asteptam, brusc, sa se faca toti politicienii oameni cinstiti. Ar fi absurd. Ce e important e ca justitiarii nostri ii trag la raspundere pe adevaratii vinovati. Gregorian Bivolaru, acest monstru cu chip de om, care a indraznit sa faca sex cu mai multe femei si sa ii si placa; cel care a facut sex cu minore si le-a promis mantuirea spirituala, in loc sa le duca la hotelul ala misto din Dubai; care a filmat partidele de sex cu o camera video in loc de telefonul mobil obisnuit, este urmarit cu indarjire de procurorii romani!

Pe langa monstruozitatile de mai sus, Bivolaru e vinovat, atentie, de atentat la siguranta statului. A incalcat legea sigurantei nationale, pentru ca avea o statie radio cu 0,5 W (zerovirgulacinciwati) mai puternica decat prevede legea. Io sunt sigur ca Bivolaru e vinovat si de pensiile mici, si de gandacii din camine, si de raspandirea bolilor venerice cum ar fi tiganii si SIDA, si de racolarea maidanezului care l-a muscat pe japonez. Dar inca nu au descoperit procurorii dovezile care sa-l incrimineze.

Gata cu revista presei ca o iau pe urmele lui Mircea Badea. Si vorba aia, sunt tanar si am viitoru-n fata.

Reclamele. La televizor e o reclama la Men’s Health. As putea sa ma lansez in consideratii despre cine citeste revista aia, tinand cont ca nici bunica mea pensionara nu turuie asa mult despre sanatate, regimuri, exercitii. Ce e relevant, insa, e cum isi cuceresc ei publicul: ii atrag cu Adrian Mutu, care isi arata abdomenul!! Adica, pana mea, un fel de “barbati din toata tara, grabiti-va!! editie speciala, cu un alt barbat pe jumatate dezbracat!!” Sincer sa fiu, pentru mine fotbalistii sunt ca homosexualii: fac ce vor cu trupul lor, dar fac asta la ei acasa. Deci nu ma intereseaza discutii despre vreo parte anatomica a lui Mutu. Pe de alta parte, Mutu reprezinta sansa noastra sa devenim celebri: primul editorialist din lume cu abdomen cu patratele!! Si tiluri ca < <"Dostoievski" si manerele dragostei>>. < <"Idiotul" nu face genuflexiuni!>> etc..

In fine, poate nu sunt io la fel de destept ca publicul larg din Romania. Pur si simplu nu acced la nivelul lor de preocupari. Si uite asa ajungem la Internet. Care credeti ca sunt “Cele mai importante articole ale zilei” pe site-ul de revista presei 9am.ro ? pai faptul ca Britney s-a ingrasat, ca americanii au ingropat un cal, ca Andreea Marin are interzis la Antena 1 si ca Ciocciolina vine iar in Romania. Pai bine ma, trei din astea nu au nici o relevanta!!!!

Bun, ajunge cu subiectele serioase. Va las cu o intrebare pe care sa si-o puna fiecare dintre voi (si, pentru numele lui dumnezeu, sa nu-mi impartasiti raspunsul!!). Cum credeti ca fac grasele yoga tantra?