Le datorez, bag de seama, niste scuze fanilor infocati, care au asteptat cu sufletul la gura o noua epistola (sau, asa cum au numit-o Ioana si, mai de mult, redactorii de la Scanteia, o “pastila”). Pauza asta se datoreaza, nici mai mult nici mai putin, unor probleme de servici. Mare chestie si serviciul asta, cine l-o fi inventat.

Tineti minte, in copilarie, cum va zicea lumea sa va alegeti cu grija profesia, pentru ca e foarte important sa faci ceea ce iti place? Io, om dintr-o bucata, fara nimic de ascuns, le-am zis din prima ca nu imi place sa fac nimic. Adica imi place sa stau de pomana. “Puiule, pana sa ajungi sef mai sunt niste etape”.

Un prim punct negativ al serviciului este ca trebuie sa vorbesti politicos. Cu exceptia catorva foarte norocosi care lucreaza pe la linii erotice, noi, restul, caram in carca povara bunului simt si a etichetei. Cat e ziua de lunga trebuie sa folosesti formule predestinate, sa inventezi expresii atragatoare (de exemplu, sa spui “colaborare reciproc avantajoasa” in loc de “o sa te usuc de bani”), sa torni in nestire eufemisme si hiperbole pana ti se apleaca.
Mai departe … »

Iaca au fost si sarbatorile. Sper ca v-ati distrat. Adica, e frumos asa, cu mancare la greu (deh, traume de burlac), bauturi specfice (de fapt, orice contine alcool), si, in general, o atmosfera de buna-dispozitie. Colindatori, saruturi sub vasc, cadouri sub brad (pentru cei care nu si-au luat brad, cadouri rezemate de perete) si alte asemenea. Sa fim seriosi, toate astea-s basme.

In primul rand, treaba cu atmosfera de sarbatori. Cred ca totul tine de un soi de amnezie selectiva. Adica, oameni in toata firea par sa uite unele chestii minore, cum ar fi ca daca baga in ei ca spartii o sa se ingrase si nu se mai uita nici naiba la ei. Cam jumatate din barbati si cam 99% din femei (da, le-am inclus si pe ele in “oameni in toata firea”) o sa petreaca primele trei saptamani din noul an incantandu-si anturajul cu detalii despre cum s-au indopat, si cum o sa se chinuie sa slabeasca din nou.

Dupa mintea mea, consideratiile astea ar fi fost mai de folos inainte sa dea iama in mancare ca armasarii lui Moromete in porumb. Dar m-am mai inselat si cu alte ocazii. De exemplu, acu vreo doi ani, in circumstante asemanatoare. Cand una din invitatele la petrecerea de Revelion se delecta cu un tort, iar eu am cazut, din nou, victima pornirilor mele altruiste. I-am spus ca da, tortul este nemaipomenit, dar daca nu se opreste o sa ajunga cat malu’.
Mai departe … »