Dom’ne, iaca vin si sarbatorile de iarna. Acuma, nu stiu cati se bucura de nasterea lui Isus si cati de cele cateva zile de concediu, dar nu-s io ala care sa faca discriminari. La urma-urmei, la carte scrie ca trebuie sa fim fericiti…asa ca sa fim fericiti!

Va doresc, de aceea, tuturor sa petreceti zilele astea beti cu masura, inconjurati de familie si prieteni (si, statistic vorbind, pentru acel barbat dintr-o suta, inconjurat de prietene). Sa va desfatati cu mancaruri savante si licori rare, dar fara sa exagerati, ca o fi personalitatea importanta, da’ nici chiar asa. Sa fiti veseli si sa impartiti in jur veselie, si cate ceva de mancare pentru aceia dintre noi care nu stiu sa gateasca.

Telefoanele mobile ale celor din jur sa aiba doar melodii placute, iar reteaua sa fie libera, ca sa va poata suna prietenii sa va ureze toate cele bune. Sa primiti toate cadourile pe care vi le doreati - inclusiv haina aia de blana sau volanul cu force feed-back. Iar brelocurile pe care le veti da voi prietenilor sa fie exact ce le trebuia. E ceva simbolic, nu?
Mai departe … »

Mi-am luat masa de calcat. Acum trebuie sa gasesc alta scuza ca sa nu calc. Eventual aia ca nu vreau sa stric masa de calcat cum am stricat masa de cafea. Pana una alta, vand fier de calcat. Aproape nou, folosit doar odata.

Cred ca incep sa platesc pentru anii de zile in care am facut poante cu, despre si pe seama grasilor. Mai intai am am reparat rezervorul de la toaleta, facandu-l inutilizabil. Dupa aia am facut rost de o galeata, si m-am consolat cu folosirea ei (hei, e vorba de un exercitiu fizic, la urma-urmei. Daca aveti bani de dat aiurea la sala de fitness, problema voastra). Iar acum mi s-a spart galeata. Io radeam cu ei, nu de ei!!!!!

In fine, pentru moment solutia cea mai la indemana este sa ma misc foarte repede, turnand, in medie, un sfert de galeata pe jos, un sfert in cutia matei si jumatate in veceu. Ploaia de blesteme nu pare sa ajute. Acuma, nu mi-e clar ce se intampla, dar proportia este in continua schimbare. Creste procentul de apa de pe jos. Ori se mareste gaura din galeata, ori imi creste mie tensiunea si incep sa-mi tremure mainile, cert e ca asa nu poate continua prea mult. La fel, nici constanta ploii de blesteme nu pare sa ajute. Se pare, de aceea, ca o sa apelez la metode alternative. Vezi ce noroc imens ca am folosit galeata aia atata timp? Am facut brandu’ mare, si acum pot intra cu forta in tavita pisicii.
Mai departe … »

Dat fiind ca s-au manifestat curiozitati legate de viata mea la garsonerie, iata ultimele stiri.

Cum stau cu mancarea? Pai, aveam senzatia ca stau mai mult sau mai putin bine. Dar, de la un moment dat, o serie de coincidente m-au facut sa ma indoiesc. In primul rand, toata lumea se mira, cand ma vede, cat am slabit. Ma rog, e posibil sa fi pierdut un kilogram, doua, dar ce naiba, puteti sa imi ziceti un “salut” intai!! Oricum, o varianta de luat in calcul e cea a geloziei. Adica, altii se chinuie sa traga, sa impinga, sa tarasca sau sa invarta obiecte de greutati variabile; tin cure de slabire pe baza de furaje si isi refuza placeri elementare, cum ar fi o amandina. Cred si eu ca se oftica vazandu-ma in plina forma!

In al doilea rand, lumea a renuntat, fata de mine, la obiceiul de a servi musafirul cu o bere, un pahar de vin, o prajitura. Cand ma duc in vizita, lumea se intrece in a-mi oferi ciorba de perisoare, varza calita sau tocanita cu piure. Si cand refuz, uneori (mereu politicos!!), motivand ca nu mi-e foame, mi se baga pe gat cu forta: “Lasa ma, mananca acuma, ca pe urma te duci la tine acasa si o sa-ti para rau”. Explicatia initiala, cum ca li s-a stricat oamenilor frigiderul, incepe sa nu mai fie suficienta. Poate daca s-ar fi luat curentul in jumatate de tara.

Una peste alta, mi-am dat seama de o chestie foarte importanta pentru bunul mers al societatii noastre. Dom’ne, ar trebui sa se acorde permise de gatit! Adica, la ce bun ii interzici uneia sa poarte arma, daca ii dai voie sa otraveasca in stanga si-n dreapta?!
Mai departe … »

Ce m-a mai preocupat in ultima vreme:

A observat cineva situatia stranie care se creaza la concertele trupelor cu solista? Adica, am fost la viata mea la destule concerte, dar recent am realizat ca nu fusesem decat la trupe cu voci masculine. Si cand am fost, in sfarsit, la concertul unei trupe cu gagica, mi-a fost oarecum jena sa cant odata cu ea. Melodii extraordinare, versuri pe care le stiam aproape pe de rost, dar cum pana mea sa ma apuc sa cant despre cum imi astept io iubitul?! Sau sa vezi un burtos cu plete, care canta ca i-au luat astia sotul la oaste? Ceva nu e in regula.

Intr-o nota ceva mai pozitiva, mi-am dat seama ce slujba misto au cei care se ocupa cu reflectoarele. In special aia care au in grija un singur reflector, din ala imens. E drept, lumea poate face misto de ei, ca umbla cu o scula care arata ca un tun cu neutroni sau ca telescopul Hubble, dar are inauntru un simplu bec. Insa amuzamentul trebuie sa fie imens. Sa se joace de-a Razboiul Stelelor (ala de pe scena, cu haina de piele, e Vader), de-a vanatoarea (cei de la tehnic sunt ratele), sau mai stiu eu ce-i trece prin cap. Cui ii mai trebuie munca de birou?!?!
Mai departe … »