Episodul asta e, clar, sub semnul Sfantului Valentin. Ce l-o fi mancat si pe asta in fund, de n-a ramas pagan, n-o sa stiu niciodata. Chestia e ca penitenta tot noi o facem.

In acest spirit am avut, recent, o discutie despre obiceiuri, traditii si alte prostii din astea. Si mi-am adus aminte de colindatorii care m-au vizitat anul trecut. Pai, io cand eram mic si mergeam cu gasca la colindat, o faceam ca sa strangem bani pentru suc si prajituri. Si, mai apoi, pentru bere si tigari, dar asta e alta poveste. Chestia e ca eram mici, ca tot copilul colindator.

Colindatorii care mi-au venit anul asta aratau ca niste recuperatori trimisi de vreun creditor peste mine. Deschid usa, ma uit in jos dupa copii, si ma trezesc holbandu-ma la niste bocanci numarul 45. Trei matahale nerase, numai bune sa arunce betivii afara din carciumi. Cica de la Seminarul Teologic. Io: “Ah, da? Unde-i asta?” si cu ochii dupa vreo bata, ceva. Adica, io colindam pentru dulciuri si cate o visinata. Astia ce vor sa-si cumpere cu banii? O masina? Un apartament mai mare, ca le-a mai nascut nevasta un copil?
Mai departe … »