Ieri am vazut un politist timid. A fost induiosator, pe cuvant. Mergea omul cu o dubita din aia de a lor, cu girofarul pornit si sirena urland, si cand a ajuns intr-o intersectie si a vazut ca lumea nu se da la o parte a oprit sirena. Cat de aiurea e asta?!?! Adica, e ca faza aia, “dezbraca-te, ca nu-ti fac nimic”, dar pe dos. “Te-ai dezbracat? Nu-ti fac nimic”.

Au fost si alegerile. Ati observat ca aproape toata lumea ezita putin inainte de a spune cu cine a votat? Adica, probabil intrebarea “cu cine ai votat?” e gestul reflex absolut. Nu sa te uiti la ceas, nu “buna ziua”, nu “a fost bine si pentru tine?”. E, cand cineva raspunde la asta are, de obicei, o mica ezitare. Ruda, prieten, vecin de palier, orice-o fi, tot ezita putin. Adica, oamenii isi povestesc partide de sex, discursuri de concediere, decizii judecatoresti mai degraba decat sa spuna cu cine au votat. Ce se poate intampla daca imi spui cu cine ai votat?…….A, cu ala? De ce mama naibii ai votat cu ala?!?!

O mica observatie aici: prefer acest tip de alegatori celor care nici nu asteapta sa ii intrebi, si se apuca sa iti povesteasca optiunea lor, argumentele pentru optiunea lor, istoricul partidului, personalitati ale partidului, citate din analisti favorabili si planuri de arhitectura pentur noul sediu. Cu mana pe inima v-o spun, eu aleg povestile legate de partide de sex si discursuri de concediere. Cine are nevoie de orizonturi largi?!
Mai departe … »

sau

Din intamplarile mai putin fericite ale lui Painkiller

Cred ca cineva incearca sa imi transmita ceva. Adica, prea se aduna coincidentele. Si nu ca nu m-ar duce capul, dar cred ca pana acuma nu am fost foarte atent.

Spuneam, la un moment dat, ca nu mai am curaj sa fac nici o gluma; ca trebuie sa imi ascund simtul umorului undeva intr-un coltisor al mintii, sa ii dau un teanc de programe TV vechi si sa incui usa. Daca imi vine sa fac vreo poanta, mi-o spun in gand si rad in soapta..

Sa fie clar, eu nu sunt un om rau, sunt doar neinteles. Adica, eu nu rad de oameni, rad de situatii. Iar cand rad de oameni e asa, un fel de critica destul de constructiva. Incerc sa-i ajut in felul meu timid.
Mai departe … »

sau

Mai putin uimitoarele duminici ale lui Painkiller

Saptamana asta am putut sa ma dedic meditatiei. Adica n-am avut mare lucru de facut, drept pentru care mi-a fugit mintea la toate bazaconiile. Urmeaza cateva dintre nazdravaniile care m-au preocupat in ultimele zile.

- Ati vazut reclama de la Bucium? Aia cu traditia care se perpetueaza, retetele din vechime si alte asemenea? Dom’ne, nu stiu pe unde au copilarit creativii aia, dar vreau si eu! Gagicile, una si una, dansau can-can in ciubarul cu struguri. Pai traditie din aia vreau si eu! Ca pe unde am haladuit eu in alte vremi, erau numai niste mosnegi adunati in jurul cazanului de tuica.

- Fiind eu preocupat de conflictul arabo-israelian, m-am apucat sa mai bantui pe net in cautare de informatii. Din una in alta am ajuns pe site-ul unui ziar evreiesc, pasa-mi-te serios si obiectiv. Iar in capul site-ului trona, la fel de obiectiv, un banner cu “Nice jewish girls by the tens of thousands!!!” Cum ar veni, asta este un indemn hippie, o leaca mascat: “Don’t make war! Make love by the tens of thousands!” Amin.

- Am pisica. Mica. Am primit-o cadou de casa noua. Ea e haioasa de felul ei, plus ca fiind birmaneza si aratoasa, am sperante sa imi amelioreze relatiile inter-umane. Problema e ca a naibii mata se culca pe monitor. E cald, e bine, dar eu stau si ma gandesc la radiatiile alea. Daca ii creste un cap in plus? Pentru ca mieunatul la doua guri chiar ca nu o sa il suport.

- O alta reclama interesanta e cea de la Electrolux, pentru masina de spalat mai inteligenta decat multe gospodine. Adica aia care iti arata cu precizie timpul necesar pentru diverse operatiuni.

———————————————————–

Nota: Sunt constient ca poanta care urmeaza este facila, previzibila, ieftina, de o vulgaritate gratuita, misogina si altminterea de un gust indoielnic. Dar nu suntem perfecti :)

———————————————————–

Ei, in reclama cu pricina este prezentat, la un moment dat, un prim-plan cu afisajul digital al masinii. Iar pe ala scrie “Final de ciclu in x minute”. Iar eu, fara sa vreau, m-am gandit ce frumos ar fi sa aiba si femeile asa ceva. Adica, un fel de ecran pe care sa scrie “Sindromul pre-menstrual se va termina in 3…2…1…Interactiunea este acum posibila”. Sau ca in Star Trek: “Timp ramas pana la urmatoare migrena: 30 de minute. Parasiti baza.”

- In sfarsit, in lipsa unor filme erotice, am ajuns intr-o seara pe ceva canal cu emisiuni educative. Oamenii prezentau un material despre Loch Ness. Acuma, eu sunt constient ca se incearca, in emisiunile de gen, comparatii si raportari cat mai plastice, ca sa priceapa tot telespectatorul neinitiat. De genul “Daca in loc de sange T Rex ar fi avut benzina, ti-ar fi ajuns pana in Seattle si inapoi”, sau “un vulcan erupe cu o putere egala cu a bombei de la Hiroshima”. Eu nu am fost nici la Hiroshima, si nici la Seattle nu vreau sa merg, pentru ca am auzit ca e nasol in perioada asta a anului. Dar cel putin vad sensul raportarilor respective.

Ei bine, tin sa va spun ca in Loch Ness ar incapea de trei ori intreaga populatie a planetei. Care e faza?!?! Pe scenaristul astora il cheama Adolf? La urmatoarea emisiune o sa ne spuna cate fete evreice dragute ar incapea intr-o masina de spalat inteligenta?

“Pentru a opri un Hummer care merge cu 75 km/h, ar fi nevoie de 200 de trupuri de adulti intinse pe sosea”. “Socul psihologic al celor care au supravietuit atentatului de la WTC este egal cu cel a trei violuri si o talharie”.

Sa v-aud ca va mai plangeti de pornografie.

Am vazut un om fericit. Vreau sa spun cu adevarat fericit. Cate o bucurie mica mai vezi pe ici, pe colo - un copil care primeste o bomboana sau care vede primul film porno, prima casatorie, primul divort, chestii de genul asta. Dar tipul de care vorbesc era in Nirvana, nu altceva. De-a dreptul transfigurat de fericire.

M-au luat niste prieteni la concertul lui Pavel Stratan. Rau n-a fost, ce sa zic. Dupa cum remarca, foarte elocvent, unul din prieteni, muzica aia are farmec pentru ca recunosti despre canta el acolo. Induiosator a fost ca el nu se referea doar la partea cu bautul, cu care as fi fost si eu de acord.

In fine, moldoveanul a cantat acompaniat de o suma de muzicanti bastinasi, cu care nu a apucat, din cate am inteles, sa repete decat pe fuga melodiile. Motiv pentru care e cu atat mai laudabila performanta. Dar la un moment dat, in timp ce Stratan canta solo o melodie, l-am vazut pe baterist apucat de angoasa. Omul isi frangea mainile, isi cuprindea capul in palme numai ca sa sara peste doua secunde, incerca sa bata un ritm in tobe virtuale, doar ca sa il piarda imediat… ce mai, uitatse complet ce avea de facut la urmatoarea melodie. Eu stiu ce incurcatura or fi facut cei de la asistenta, de i-or fi pus un poster cu playmate-ul din ianuarie in loc de partitura?!
Mai departe … »

sau

Despre cum am calcat o camasa.

Tocmai mi s-a spus, recent, ca nu este asa cum imi inchipui, si ca de fapt camasile mele sunt FOARTE sifonate. Si da, se vede ca le port exact cum le-am luat de la uscat. Chestia asta mi-a zis-o o amica, iar tonul pe care a zis-o vadea certitudinea ca sunt constient de asta, dar ca nu ma intereseaza. In asta cred ca se intrevede un inteles mai profund, dar sunt mult prea nesigur ca sa il analizez in momentul asta.

Ideea e ca am apelat la logica mea de fier, si din faptul ca asta e “uniforma” mea de serviciu am dedus ca trebuie sa apuc taurul de coarne si sa calc respectivele camasi. M-am apucat de treaba aseara, cand nu mai aveam nici o camasa despre care as fi putut pretinde ca s-a sifonat dupa ce am imbracat-o. Asa ca am purces. Trebuie sa mentionez, aici, ca nu eram absolut lipsit de experienta, si ca am mai calcat camasi la viata mea, desi a durat cam cat festivalul de premiere a lung-metrajelor de la Cannes. La fel de adevarat e ca mi s-a spus, ulterior, ca imaginea era la fel de fireasca precum un semafor in bucatarie, sau un canar legat cu lant, in curte.

Una peste alta, pentru a duce la indeplinire aceasta sarcina asumata cu vitejie, aveam in dotare un fier de calcat din ala cu aburi, stropitoare si cablu de curent; intuitia mea de baiat destept, ingeniozitatea si adaptabilitatea; oaresce amintiri vizuale despre cum se face asta in mod corect, si un amalgam de sfaturi de la diverse persoane, care putea sa-l ameteasca si pe Kasparov.
Mai departe … »