Uite se face ca-n vremurile astea de restriste, cand suntem impresurati de Valentini, Dragobeti si martisoare, baietii si fetele de la HP s-au gandit sa ajute un om bun. Din fericire ideea lor despre un “om bun” este foarte relativa, asa ca m-au ales pe mine.

Altfel zis, am participat la concursul Denisei, pe care l-am si castigat. Lucru cu atat mai important pentru mine cu cat, desi merit de cand eram mic, nu am castigat pana acuma niciun concurs. Tin sa multumesc juriului, pentru bun gust, lui HP pentru idee si stelei mele norocoase. O mentiune speciala pentru invatatoarea mea, care a zis ca n-o sa se aleaga nimic de mine - ia spuneti, doamna, ce ati primit de Dragobete?

Un cuvant si despre ceilalti concurenti (care au pierdut cu atata eleganta ca probabil au lecuit-o pe Denisa de alte concursuri): la intrebarea “cum te-ai distrat?” jumatate au povestit ca au facut sex. Pai ba, lectia numarul 1: daca faci sex si cineva rade, e semn ca ceva nu e bine. Ori asta, ori te-a prins cineva tragandu-ti-o cu o grasa.

Mai ramane sa pandesc un concurs cu un premiu negru*, ca e musai sa-mi schimb si eu calculatorul.

Daca nu raspund la telefon zilele urmatoare inseamna ca sunt ocupat cu recunostinta pentru cadoul pe care l-am facut. Va sun eu inapoi, in pauzele de hidratare.

_______________________________

*Un laptop, adica. Negru. Sa nu avem vorbe.

Ce sa va zic, sa aveti cu totii un an mai bun decat meritati :)

Si acum sa trecem la lucruri neserioase. Stiti emisiunea “Pe muchie de cutit”? In esenta, niste chirurgi plasticieni aleg niste urate/urati pe care sa ii infrumuseteze. Chestie cu care eu, personal, sunt foarte de acord: din punctul meu de vedere toate uratele ar trebui sa se opereze. Si eu as vrea sa ma fac mai frumos, ca daca trebuie sa trec prin viata bazandu-ma pe farmecul meu personal am dat de naiba.

Ma rog, buba a fost cand s-au hotarat aia sa organizeze o preselectie intr-un loc public. “Esti urata si vrei sa te operam? Vino pe 31 februarie in restaurantul nu-stiu-care si participa la preselectie“. Mi se face pielea de gaina numai cand ma gandesc - va dati seama ca, in ziua aia, polul mondial al urateniei o sa fie in Bucuresti? Ca o sa se calce uratii in picioare, “Eu, eu, ia-ma pe mine!“? Sper ca o sa foloseasca niste cordoane de jandarmi, altfel ne vom confrunta cu un val fara precedent de orbiri, disfunctii erectile si avorturi spontane. De fapt, nici jandarmii nu sunt o solutie - nu sunt caliti, dom’ne, ei s-au luptat doar cu minerii, huliganii si pensionarii de la FNI; nu sunt pregatiti sa faca fata catorva zeci de personalitati minunate.

Am tot uitat sa scriu de oferta de la Pizza Hut - au facut aia o pizza al carei blat are, pe margine, niste bucatele umplute cu branza. Cheese Bites, daca nu am insel. Jos palaria, o idee senzationala (ma rog, inspirata de astia care lasam, de obicei, marginile in farfurie). Asta e, oameni buni, esenta progresului: sa iei aspectul cel mai neplacut al unei experiente (adica o bucata de paine dupa ce te-ai desfatat cu o felie de pizza) si sa il transformi intr-o chestie foarte placuta (o bucata la fel de/mai buna ca pizza in sine). Cum sa zic, e ca si cum ai agata o tipa intr-un bar, ati merge la tine acasa si, in locul tacerii stanjenitoare de dupa sex, tipa te-ar intreba “Auzi, n-ai chef de o ultima felatie, inainte sa chem taxiul?”

Evident, nimic nu-i perfect - au facut baietii aia oferta, dar au uitat sa o comunice. Daca nu ma apuca foamea prin mall n-as fi aflat niciodata de ea. Ca sa continui exemplul de mai sus, e ca si cum o astfel de gagica ar exista, dar nu ar avea telefon.

Ca tot veni vorba de mall, cat asteptam sa vina pizza am observat o chestie: exista niste indivizi si individe care se plimba, prin mall, cum ma plimb eu pe la mine prin casa. Adica doar in tricou (ma rog, si nadragi/fuste). In toiul iernii, astia n-au pe ei o geaca, un pulover sau mai stiu eu ce. Ceea ce ridica urmatoarele intrebari:

• Baietii aia ce naiba ridica pe la sala, daca o geaca li se pare prea grea ca sa o care dupa ei?
• Fetele si baietii aia cat timp petrec in mall, daca merita sa-si lase hainele prin masini, ca sa nu-i incurce? Also, s-o fi gandit careva sa-si aduca papuci de casa, ca sa nu-si toceasca tenesii?
• Daca sunt dragut cu mamele lor, s-o gasi vreuna care sa-mi dea si mie bani sa pierd toata ziua prin mall?

Tot in mallul cu pricina exista un fel de chiosc pe care scrie mare Kent. Cu niste rafturi in care sunt expuse pachete de Kent. La chioscul ala nu se vand tigari. Fucking lung teases.

Am fost, la un moment dat, la outlet-ul din Militari (asta e tot ca un fel de mall, dar pentru oameni care-si tin gecile pe ei). E, astia au plantat, din loc in loc, niste harti are stabilimentului; nu i-a dus capul, insa, sa mute bulina de “you are here” in functie de amplasamentul fiecarei harti. Si au lasat-o exact unde o pusesera tinerii fabricanti de pe vapoarele indiene. Asta e ca si cum ar veni careva si ti-ar spune “Uite, ea e Miss Univers. Ai voie sa te culci cu ea, dar trebuie sa ghicesti ce isi doreste“. Adica stii ca ti-ar putea fi de folos…dar n-ai atata timp la dispozitie.

Intr-o foarte dimineata ma aflam intr-un sediu de firma serioasa, unde stateam de vorba cu un ciopor de fete. Vine vorba despre sistemul de conturi/logare din reteaua lor, despre care afirm ca prezinta niste probleme de securitate. Una din fete raspunde “Eh, oricum e prea devreme pentru porn“. Ce raspuns ar trebui dat?

A. ”Nu te misca de aici, ma intorc mai tarziu.”

B. “Niciodata nu e prea devreme pentru porn.”

C. “Deja sunt treaz de doua ore.”

Hai sa v-o zic pe asta acuma, pana nu incepeti sa beti de Sarbatori, ca pe urma nu mai pricepeti nimica. Sa ne concentram, da?

Se da paradoxalul Centrum (ceva marca de vitamine), care face un spot TV. Acuma, nu stiu sa va spun precis ce e in spotul ala, pentru ca initial nu am fost atent, iar pe urma am fost ocupat sa procesez. In esenta, e o tipa care spune ca la inceput nu a fost convinsa de beneficiile vitaminelor astora, dar cand a filmat spotul a devenit curioasa, le-a incercat si chiar functioneaza. Iar io am, pe chestia asta, trei intrebari:

1. Poate ca respectiva poate calatori in viitor, drept pentru care a vazut ca vitaminele chiar i-au fost de folos; in cazul asta vreau sa stiu: femeile viitorului poarta sutien?

2. Poate ca filmarea a durat suficient de mult incat sa inceapa sa simta beneficiile vitaminelor; in cazul asta vreau sa stiu: de ce nu au facut un spot combinat, vitamine+mancare+bauturi+hartie igienica+pilonul II de pensie?

3. Poate ca explicatia e mult mai simpla: cu ce naiba a fost stropita iarba?

In anii trecuti, toata lumea facea reclame specifice Sarbatorilor. Ideea de baza era ca produsul lor era cadoul perfect de Craciun. Nu conta ca vindeau cuie sau ata dentara, erau cadoul perfect! “Creditul pe viata de la Banca Noastra - pentru cele mai minunate cadouri pentru cei dragi“. “Anul trecut am fost balonata si n-am putut deschide cadourile cu fiul meu. Acum mananc iaurt si nu mai am probleme. Tranzitul intestinal e cadoul pe care mi l-am facut anul asta“. Si asa mai departe.

Ei bine, in acest an e trendy sa il folosesti direct pe Mos Craciun in reclamele tale. BestJobs trimite mailuri in care Mosul te invita sa intri in lista lui de contacte. eMag e recomandat, ce mai incolo-incoace, direct de Mos Craciun. Nu-stiu-ce ciocolata e preferata lui Mos Craciun. A ajuns, saracul Mos, mai ceva ca marii fotbalisti.

Mi-e si frica sa deschid folderul de spam: “Doamnei Craciun ii plac sculele tari ca piatra. Ia Viagra si poti sa i-o tragi toata noaptea!” “X-Cialis: de doua ori mai puternic decat Viagra! Ia o pastila si poti sa i-o tragi doamnei SI lui Mos Craciun!” Sunt curios daca n-au schimbat reclama aia de la Universitate, pentru clinica de proctologie: “Declaratiile clientilor nostri: <Cand nu ai hemoroizi, sacul cu jucarii nu mai pare atat de greu!>”

Am fost la un show de stand-up comedy, cu Dan Badea (care e cadoul perfect de Craciun!*). Singura chestie care a umbrit experienta asta a fost ca bausem niste bere. Si, fatidic, a trebuit sa merg la baie - lucru mai dificil decat s-ar crede, in timpul unui show de comedie. Propun ca, pe viitor, toti comediantii sa includa in program si o gluma despre mersul la baie. Ca sa poata spectatorul sa mearga fara ca gestul sa aiba alte semnificatii.

Scaunele de bar sunt inventia Diavolului. Cine altcineva ar inventa un lucru instabil, incomod, inalt de doi metri, si ar spune “Boooon, acum la ce sa folosim asta? Gata, stiu! sa punem lumea sa stea pe el cand bea!” Daca vrei sa fii politicos cand iti e prezentata o femeie, trebuie sa te dai jos ca sa poti sa te ridici in picioare. Daca iti cade pe jos bricheta mai bine te lasi de fumat decat sa cobori dupa ea. Daca stai pe un scaun din asta si vrei sa mergi la baie, e ca si cum toaleta ar fi la etajul de sub tine. Mai intai trebuie sa cobori si, cand ala de pe scena face o pauza, sa pornesti spre toaleta.

Si uite-asa, incet-incet, terminam si cu anul asta. Ce sa va zic, in anul care vine sa fiti un pic mai buni, cei din jur sa fie un pic mai isteti si o scoatem noi cumva la capat. Pana atunci, va doresc sa va aduca Mosul lista lui cu fete rele. Fie, sau cu baieti, ca e Craciun pentru toata lumea.

Click pentru felicitarea la dimensiuni mari

___________________

*  Da, stiu, ambiguitatea e intentionata. Presupun ca daca vin 2-3 tinere la el cu “te vreau gol sub pomul meu“, n-o sa-i mai pese daca are sau nu sala plina.

E criza, baieti, sa bagam reclame!

Se da pe neste posturi o reclama la Perwoll negru. Intrebarea mea: cine a fost cu ideea de a pune in reclama si “recomandat de Jolidon“? Acuma, de cate ori vad la supermarket vreo domnisoara cu un flacon de Perwoll negru, o sa imi inchipui, fara sa vreau, ca are niste chilotei spalaciti, de un negru prafos, si ca vrea sa le reimprospateze culoarea.

Baietii si fetele de la Whiskas au argumentul suprem pentru a le cumpara produsele: “Pisicutele ar cumpara Whiskas“. Impecabil! Rationamentul e atat de curat, incat ar trebui utilizat si la alte categorii de produse. La tampoane, de exemplu. Sau hartie igienica.

As vrea sa scriu ceva despre reclamele cu Carcotasii, dar nu prea am ce. Pentru ca nu am rezistat sa ma uit. Serios, a rezistat cineva pana la sfarsitul reclamei? Cred ca initial trebuia sa fie un singur spot, dar l-au impartit televiziunile in mai multe bucati, ca incepea aparatura sa fumege de nervi.

Pe tricourile nationalei feminine de handbal troneaza, mare, sigla Persil. (Pentru barbatii din public, e vorba de o marca de detergent). Unu la mana: vedeti, ba, si voi ma faceati pe mine misogin! Doi la mana: cine pana mea a avut ideea asta? Oricum la handbal feminin se uita, nu-i asa, doar barbatii. E ca si cum ar face careva reclama, in Playboy, la absorbante. Si cand te gandesti ca astia au drept de vot.

Noul slogan Ciuc: “O apa dintr-o mie, pentru o bere dintr-o mie“. Acuma, nefiind bautor de apa, nu pot decat sa-mi dau cu presupusul, dar imi inchipui ca “o apa” se refera la sursa apei folosite pentru o anumita chestie. Pe de alta parte, fiind bautor de bere, afirm cu tarie ca “o bere” se refera la o cantitate de bere distribuita individual, intr-un recipient etans. Asta inseamna, pentru cititorii care au consumat, deja, Ciuc, “Dintr-o mie de beri Ciuc, una e facuta cu apa de calitate“. Aveti, ba, grija cum folosit cuvintele, ca uite-asa va treziti insurati fara sa va dati seama!

In alta ordine de idei, mai terminati cu apa de izvor din bere. Puteti sa localizati izvorul cel mai izolat din tara, ca tot se gaseste vreun braconier sa faca pipi in el. Io astept o reclama la bere gen “facuta cu apa de robinet, dar am filtrat-o cum trebuie“.

Cred ca responsabilul cu reclamele de la Orange e insurat. Pentru ca aplica formula “Zi ca ei si fa ca tine“. Sau, in cazul asta, “Oferta zilei, valabila doar azi si maine“. Sa vezi haos daca o avea asta nevoie, vreodata, de pilula de dupa. Iaca si poza, sa nu ziceti ca vorbesc prostii.

Boon. Dincolo de publicitatile astea:

Exista vreun Oscar al prezentatorilor de emisiuni meteo? Nu de alta, dar de la o vreme se chinuie toti sa transpuna pe sticla emotii adanci, trairi intense, pasiuni arzatoare. Am cunoscuti care au fost mai putin entuziasmati, la propria nunta, decat e fatuca de la ProTV cand vine ploaia.

Cica Papa (de la Roma) ar fi anuntat ca ii place melodia Uprising, a trupei Muse. Sincer, am fost surprins. In general, nemtilor din generatia lui nu le place ideea unor tineri care marsaluiesc, scandand “We will be victorious!“.

M-am dus la o intalnire cu un nene de la o agentie de recrutare. Intra omul in birou “Auzi ma, tii minte cum te-am tinut io in spate la concertul ala?” Ce poti sa-i mai raspunzi, decat “…un angajament pe termen lung, care sa-mi permita sa ma dezvolt, personal si profesional…“.

Nene, pana ieri nu participasem la niciun concurs la vreun post de radio, dar am ajuns la concluzia ca e o experienta senzationala! Cu conditia, desigur, sa castigi. Ma rog, presupun ca e asa, pentru ca eu n-am castigat.

E, cum stateam io in masina si ascultam City FM (aviz lu’ Papa, astia dau si piesa aia de Muse), se anunta un concurs. Si rationez eu fulgerator: Imi trebe un hard extern? Imi trebe. E Mihai Cioceanu asta haios? Este. Sunt io destul de istet ca sa castig un concurs? Oho, si Nobel-ul, daca imi pun mintea. Pac! Pun mana pe telefon, sun, Mihai raspunde si incepem sa vorbim. Si sa concuram, cum ar veni. Si se intampla urmatoarele lucruri, in urmatoarea ordine aproximativa:

1. In timp ce vorbeam cu omul ala, incepe sa tot zornaie telefonul, ca sa ma anunte ca am o carca de apeluri pe cealalta linie.

2. Pierd lamentabil. (Ma rog, doar io ma lamentez, tipa care a castigat cred ca e destul de multumita.)

3. Mi se ofera ocazia de a alege o melodie, in calitate de nou-venit. Pana mea, am CD-ul cu ei acasa, mie dati-mi hardul!

4. Inchid si observ ca am primit, pe langa telefoane, si SMS-uri. Spicuiesc: “Ce porti in clipa asta?” “Got ur ass kicked by a girl” “Looooooser!” “Radio contest fail“.

5. Vorbesc cu vreo doi amici. Concluzia lor comuna: “Lasa, ba, macar ai ce scrie pe site-ul ala al tau“.